Opinie Iulian Anghel, ZF: Retorică pentru angajaţi, salariu de şef de multinaţională

Săptămâna viitoare senatorii ar urma să decidă dacă averile liderilor de sindicat rămân la vedere sau vor fi "ascunse". O iniţiativă legislativă avansată de mai mulţi parlamentari, între care doi parlementari-sindicalişti - Matei Brătianu şi Dumitru Chiriţă - ar urma să-i elimine pe liderii de sindicat din categoria celor care trebuie să-şi depună declaraţiile de avere.

De ce?

Declaraţiile de avere ale liderilor de sindicat te lasă fără replică. Un lider de sindicat câştiga în România, doar din venituri salariale, mii de euro pe lună. Marius Petcu, liderul Sanitas şi al CNSLR Frăţia are, doar din venituri salariale, 7.000 de euro pe lună. În aceeaşi vreme, sindicaliştii din Sanitas pe care îi reprezintă au salarii uneori mai mici decât media pe economie. Salariul lui Dumitru Costin de la BNS este 5.000 de euro pe lună. Ce fac ei pentru aceşti bani? Protestează la adresa companiilor acuzându-le că îşi sufocă angajaţii cu salarile mici pe care le dau. Dar au salarii comparabile cu şefii multinaţionalelor. Salarii pe care şi le fixează într-un cerc restâns. Au case comode şi maşini scumpe. Cum se împacă acest lucru cu mult invocata apărare a celor săraci? Cum să îi crezi când îi auzi strigând că în România se moare de foame?

Sindicaliştii de rând, cei care dau lunar câte 1% din câştig pentru bunăstarea liderilor lor, nu trebuie să ştie cât câştigă ei?

De ce ar fi privată activitatea unui lider de sindicat (motiv invocat pentru a nu se mai publica declaraţiile lor de avere) cu 7.000 de euro pe lună, care reprezintă zeci de mii de oameni cu salariul mediu pe economie? Şi de ce sindicalistul de rând ar fi privat de dreptul de a şti cât câştigă Petcu, Costin, Hosu sau Marica?

De fapt, liderii de sindicat repetă reţeta care a avut până acum succes în România. Când cineva îi calcă pe picior, ţipă că li se sparge capul, iar democraţia este în pericol.

Cei mai vehemenţi protestatari de anul trecut când s-a pus problema restructurărilor salariale în sectorul public au fost cei din Ministerul de Interne, unde salariul unui simplu şofer ajungea şi la 4.000 de lei pe lună, şi din Ministerul de Finanţe, unde salariu dublat de stimulente al unei femei de serviciu ajungea şi la 2.000 de lei. În România cei mai vocali sunt acei "speciali". Magistraţii au blocat recalcularea propriilor lor pensii care sunt şi de 10.000 de lei pe lună. Membrii Curţii Constituţionale au declarat neconstituţională reducerea pensiilor cu gândul la propriile lor pensii, de mii de lei. Parlamentarii au fost, în vară, foarte aproape de a îngropa de tot legea care îi obligă să-şi declare averile şi interesele, invocând nevoia de intimitate a familiilor lor.

Acum liderii de sindicat jubilează, sperând că averile şi câştigurile salariale vor intra din nou la secret. Pentru că este cam peste mână să strigi "Jos Guvernul", când oamenii ştiu că salariul tău este de 4-5 ori mai mare decât al primului-ministru.