Acceptă românii contracte temporare de muncă? Doar pentru bani mai mulţi

Autor: Livadariu Andreea 20.02.2011

Unul din trei români este dispus să accepte să lucreze cu un contract pe o perioadă determinată, însă aproape 60% dintre angajaţii firmelor locale nu sunt dispuşi să renunţe prea uşor la aşteptările financiare, arată un studiu recent al companiei de recrutare irlandeze Grafton Recruitment, care deţine pe piaţa locală brandul SpenglerFox, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de executive search.



Chiar şi aşa, contractele pe termen lung sunt în continuare preferate de români, 61% dintre aceştia optând pentru această formă de angajare. Aproape două treimi (61%) din salariaţii români ar prefera să lucreze cu contracte pe perioadă nedeterminată, mai arată rezultatele sondajului efectuat în perioada noiembrie-decembrie 2010 pe un eşantion de 270 de angajaţi.

Adrian G., 23 ani, este proaspăt absolvent al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. La începutul acestui an a renunţat la jobul pe care îl avea în Iaşi şi s-a angajat ca asistent în cadrul departamentului de recrutare

într-o multinaţională americană. El nu este deranjat de faptul că a semnat un contract pe perioadă determinată de 6 luni, acest lucru făcând parte din "bucătăria internă" a companiei.

"Am fost angajat prin intermediul unui agent de muncă temporară, iar contractul pe perioadă determinată a fost un mijloc de a «fenta» sistemul intern al companiei, în condiţiile în care aprobările pentru noi locuri de muncă vin tocmai din Statele Unite", a spus Adrian.

"E un compromis pe care nu ţi-l permiţi după o anumită vârstă"

Nu de aceeaşi părere este însă Florin Popa, 30 de ani, economist la o multinaţională din domeniul bunurilor de larg consum.

"A lucra cu un contract pe perioadă determinată mi se pare un compromis pe care nu mi l-aş putea permite după vârsta de 25 de ani. De la o vârstă simţi nevoia unei stabilităţi mai mari şi a unei continuităţi în muncă", a spus Popa.

În egală măsură, când vine vorba de alegerea unui loc de muncă, rolul tipului de contract semnat prezintă mai puţină importanţă ca în trecut.

Contractele de muncă pe perioadă determinată reprezintă unul dintre cele mai controversate subiecte discutate în ultima perioadă, având în vedere că în proiectul de modificare a Codului muncii, aflat încă în dezbatere, sunt prevăzute articole care ar flexibiliza formele de angajare. Spre exemplu, una dintre noile prevederi propuse de investitorii străini - cei care au elaborat proiectul de modificare a Codului muncii - prevede folosirea contractelor temporare pe o perioadă mai lungă de timp (de la doi ani, cât e în prezent, până la trei ani), ceea ce a creat o serie de nemulţumiri în rândul unor angajaţi care susţin că o astfel de măsură încurajează "nesiguranţa" la locul de muncă.

"România trebuie să înţeleagă faptul că un contract de muncă nu este o «căsătorie pe viaţă», ci o reglementare legală a relaţiei dintre angajaţi şi angajatori. Contractele pe perioadă determinată nu ar duce la o vulnerabilizare a pieţei muncii, ci ar reflecta dinamica lumii în care trăim. Dinamica tehnologiilor trebuie să ne oblige să percepem munca drept un proiect flexibil", este de părere Sorin Faur, coordonator regional al departamentului de resurse umane al companiei de audit şi consultanţă BDO Balkans, funcţie din care coordonează activitatea din 7 ţări.

Pe de altă parte, Ivana Vacoková, managerul general pentru România al Grafton Recruitment, susţine că românii preferă contractele pe perioadă nedeterminată pentru a avea siguranţa locului de muncă, acesta putând fi denunţat unilateral de către angajator numai pe baza unei motivaţii legale. România se află pe ultimele locuri în Europa în ceea ce priveşte ponderea pe care o are forţa de muncă temporară din numărul total de salariaţi, care este în prezent sub 0,5% dintr-un total de 4,5-5 milioane de angajaţi. În state dezvoltate precum Marea Britanie sau Franţa angajatorii preferă astfel de contracte de muncă pentru că sunt mai flexibile, în aceste ţări numărul de angajaţi temporari reprezentând chiar şi 4,5% din totalul de salariaţi.

Totuşi, angajarea în regim temporar oferă angajatorului posibilitatea de a renunţa mai uşor la acest tip de contracte în cazul în care producţia scade, nefiind obligat să negocieze cu angajaţii pachete compensatorii sau să negocieze cu sindicatele procesul de restructurare.

Distanţa până la birou nu mai e criteriu de selecţie a jobului

Studiul Grafton mai arată că românii manifestă în continuare disponibilitatea de a se muta cu serviciul în afara ţării, 71% dintre respondenţi susţinând că ar accepta o mutare în străinătate, primul motiv care contează în luarea deciziei fiind salariul, al doilea posibilitatea de a pleca împreună cu familia şi abia apoi oportunităţile de dezvoltare personală.

Menţinerea procentului ridicat al persoanelor care ar migra în afara ţării - dacă locul de muncă ar impune acest lucru - se datorează în primul rând posibilităţilor de promovare în carieră.

"De multe ori aceste şanse nu există pe piaţa locală. Posibilităţile de dezvoltare a carierei ori lipsesc, ori sunt net inferioare celor de peste hotare, unde şi salariul ar fi semnificativ mai mare", a mai spus Vacoková.

Spre deosebire de perioada 2007 - 2008, când românii îşi alegeau locul de muncă în funcţie de distanţa pe care o aveau de parcurs de acasă la birou, în prezent localizarea biroului în raport cu locuinţa nu joacă un rol determinant în căutarea unui loc de muncă: 46% dintre respondenţi sunt dispuşi să accepte biroul la o distanţă de 45 de minute sau chiar mai mult. De ce?

"Trăim în prezent într-o piaţă a angajatorilor şi nu într-una a angajaţilor ca în trecut. Această schimbare s-a petrecut din cauza deficitului de noi locuri de muncă. În consecinţă, distanţa până la birou nu mai reprezintă un criteriu atât de important, responsabilităţile şi salariul fiind cu mult mai motivante", spune managerul Grafton.

Rezultatele studiului mai arată că peste jumătate (54%) dintre angajaţii care ar renunţa la locul de muncă în perioada de probă ar lua această decizie pe motiv de neconcordanţă dintre responsabilităţi şi fişa postului, aşa cum a fost prezentată candidatului în cursul procesului de recrutare.

"Deşi suntem în perioadă de criză, oamenii trebuie să fie conştienţi de drepturile lor, iar dacă angajatorii nu îşi respectă cuvântul, trebuie penalizaţi", a mai spus Faur de la BDO.

Ce prevederi sunt în Codul Muncii actual

n Contractul pe perioadă determinată poate fi prelungit de cel mult două ori consecutiv.

n După încetarea celui de-al treilea contract de muncă pe durată determinată, pe postul respectiv trebuie angajat un salariat pe durată nedeterminată.

n Misiunea de muncă temporară este de cel mult 12 luni şi nu se poate prelungi mai mult de 24 de luni.

Varianta propusă de Consiliul Investitorilor Străini

n Contractul pe perioadă determinată poate fi prelungit şi după expirarea termenului iniţial, pentru perioada realizării unui proiect.

n Se abrogă.

n Misiunea de muncă temporară poate dura până la 24 de luni şi se poate prelungi până la 36 de luni.