Opinie Eduard Dinu: Paradoxuri româneşti

România este fără îndoială o ţară greu de descifrat, cel puţin de către străinii care au puţin timp la dispoziţie pentru asta. Nu-i mai puţin adevărat că şi pentru o parte din propriii cetăţeni lucrul acesta se dovedeşte o întreprindere dificilă. Pentru cealaltă parte paradoxul este haina normalităţii.

România este printre puţinele ţări care, în perioadă de criză, a cunoscut o majorare importantă a ratei inflaţiei. Lucru datorat numai în mică măsură majorării TVA Normalitatea spune că reducerea puterii de cumpărare ar trebui să recalibreze în jos raportul dintre cerere şi ofertă. Un paradox deci, la prima vedere, desigur. Căci descifrarea lui nu înseamnă decât identificarea oligopolurilor din industriile primare răspunzătoare în bună parte de presiunile inflaţioniste.

Sistemul financiar românesc este şi el paradoxal. Populaţia preferă bancarizarea economiilor în baza unor dobânzi care nu acoperă nici măcar rata inflaţiei, în realitate pauperizându-se. Băncile investesc economiile populaţiei în titluri de stat, finanţând astfel deficite şi dezechilibre cronice ale statului român. Ar fi frumos şi normal dacă din ecuaţie nu ar lipsi economia reală, adică firmele. Ele nu pot fi finanţate de bănci care brusc, după o perioadă de creditare "cu buletinul", şi-au revenit din amnezie şi invocă acum "prudenţialitatea bancară". Normal ar fi şi ca firmele să descopere "apa caldă", adică împrumutul prin emisiunea de obligaţiuni sau prin intermediul bursei. Astfel veriga bancară şi-ar diminua din importanţa covârşitoare pe care o exploatează în propriul interes, iar economiile populaţiei ar finanţa direct locuri de muncă, export ş.a. Revenirea economiei reale s-ar produce mult mai rapid.

Turismul românesc este la fel de paradoxal. Un singur exemplu în acest sens. Investiţiile masive, atât publice, cât şi private, efectuate în turismul estival în condiţiile în care factorii naturali nu susţin recuperarea în condiţii de eficienţă a acestor investiţii. Durata sezonului estival este scurtă în România, lungimea totală a litoralului autohton este derizorie în comparaţie cu litoralul turcesc sau grecesc, ceea ce nu permite operaţionalizarea unor strategii de volum bazate pe economia de scară, iar plajele se îngustează permanent! În acest context sigur că operatorii locali încearcă recuperarea investiţiilor efectuate prin maximizarea marjelor de profit, ceea ce determină necompetitivitatea serviciilor oferite în raport cu alte ţări pe acest segment turistic. Normale ar fi telegondolele culturale în nordul Moldovei de exemplu. Sau dezvoltarea turismului montan.

Paradoxală este situaţia în care se află cetăţenii acestei ţări care, deşi contribuie la finanţarea sistemului sanitar pe seama contribuţiilor la asigurări de sănătate, atunci când ajung în spital se trezesc adesea în situaţia de a veni cu spirt şi antinevralgic de acasă. Paradoxală este situaţia pensionarilor care, deşi au contribuit o lungă perioadă la autofinanţare, constată ca pensia proprie depinde de încheierea unui nou acord cu FMI.

Paradoxală este atitudinea studentului român care vrea să ştie mai mult şi să se vândă mai bine fără să deschidă o carte. Warren Buffett afirma despre succesorul desemnat la conducerea propriului fond de investiţii Berkshire Hathaway: "Este un tânăr strălucitor care citeşte două cărţi pe săptămână". Aceasta ar fi normalitatea.

Paradoxal este comportamentul regnului politic, indiferent de culoare, din această ţară. Modificarea permanentă a cadrului legislativ în toate domeniile, economic, social etc., este singura "viziune strategică" pe care politicienii români o au de cel puţin douăzeci de ani încoace. Cuantificarea efectelor nocive induse de această instabilitate legislativă asupra mediului de afaceri, a mediului educaţional, a sistemului sanitar etc. ar fi reprezentat o stare de normalitate. Un exemplu de opţiune strategică greşită este cel din domeniul infrastructurii care pune accentul pe dezvoltarea componentei rutiere în detrimentul celei feroviare, a cărei competitivitate atât pentru transportul de marfă, cât şi pentru cel de persoane este net inferioară. Paradoxală este atitudinea unor politicieni care anunţă în avanpremieră ieşirea din recesiune a României ca pe o reuşită a guvernării în condiţiile în care, cu două excepţii, TOATE celelalte state europene se află de mult pe curba revenirii. Normalitatea ar fi însemnat recunoaşterea eşecului...

Eduard Dinu este prof. dr. la Academia de Studii Economice din Bucureşti