De ce se "târâie" turismul românesc: "Aveţi camere? Doar în weekend, cu rezervare de la Bucureşti"

Pe drumul dintre Predeal şi Râşnov se întind câteva zeci de cabane de-a lungul localităţii Pârâul Rece, presărată cu serpentine. Pe câteva dintre acestea s-a pus deja "praful" şi în loc să ofere camere de cazare te îmbie să le cumperi. În mijlocul săptămânii însă, destul de puţini turişti.

Una dintre pensiunile din localitate se promovează destul de bine pe net: are un site decent şi poţi face rezervări prin booking.com, unul dintre cele mai accesate site-uri pentru rezervări hoteliere.

În subpagina de "contact" a site-ului este dată adresa fizică (stradă şi număr) a pensiunii şi indicaţia că se află la cinci kilometri distanţă de DN1 (intersecşia din Predeal, unde se află un post de control rutier).

În staţiune însă, nu există niciun indicator care să îţi semnalizeze prezenţa respectivei pensiuni, deşi cu o capacitate de cazare de 30 de persoane este una dintre cele mai mari din zonă.

Întrebi la două pensiuni concurente, la care oameni civilizaţi îţi indică faptul că pentru a ajunge la respectiva unitate de cazare trebuie să intri pe o alee îngustă şi destul de înzăpezită, iar când o găseşti, cu un domn care aşteaptă în poartă, întrebi cu o oarecare bucurie a descoperirii unei ţinte destul de greu de atins: "Aveţi camere?" Răspunsul ar părea destul de logic, în condiţiile în care o singură maşină să mai află în parcarea de lângă pensiune şi te afli la munte, în luna februarie. Dar nu este chiar aşa: "Doar în weekend, cu rezervare de la Bucureşti", răspunde bărbatul.

Administratorii cabanei au luat decizia de a încălzi camerele doar "cu programare", dar într-o astfel de afacere flexibilitatea şi capacitatea de mobilizare ar trebui să o depăşească pe cea a CFR-ului, spre exemplu, care se gândeşte să suplimenteze trenurile spre mare la capacitatea cu adevărat necesară doar la săptămâni bune după ce tinerii s-au îngrămădit în personalele din Gara de Nord la orele dimineţii pentru un loc în picioare. Dar asta e altă poveste.

Un răspuns corect putea fi: "Avem camere, dar durează cam două ore să le încălzim (o cameră de 12 mp poate fi adusă la parametrii de temperatură aceptabili în acest interval dacă este folosită măcar în weekend-uri - n.red.). Vă aşteptăm la o ciorbă caldă din partea casei până se încălzeşte camera". Dar nu a fost aşa.

Profitabilitatea operaţională pentru închirierea unei camere cred că poate depăşi 80%, în condiţiile în care la capitolul costuri intră, teoretic, doar ceva detergent, apă, curent, gaze şi "bătaia de cap" să readuci camera la starea iniţială.

Antreprenorii noştri, sau angajaţii lor, au însă alte strategii: "Puteţi merge la pensiunea X, este puţin mai jos", fără a o recomanda pe cea mai apropiată, în care este evident activitate. Pensiunea X este însă în aceeaşi "stare de funcţionare" ca prima unitate de cazare, astfel că nu m-ar mira ca data viitoare când trec prin Pârâul Rece să găsesc două bannere noi cu inscripţia "de vânzare" agăţate de pensiuni.