Îşi pot externaliza băncile activitatea juridică?

Băncile pot apela la avocaţi externi fără să notifice banca centrală doar în cazuri punctuale de asistenţă juridică, cum sunt procesele deschise de grupurile de clienţi nemulţumiţi de anumite clauze din contractele de credit, dar sunt obligate să anunţe reglementatorul atunci când angajează case de avocatură pentru a le reprezenta în toate litigiile juridice, afirmă reprezentanţii BNR.

"Nu este considerată externalizare a activităţii dacă respectivul contract de asistenţă este încheiat pentru un singur caz şi nu un contract-cadru prin care casa de avocatură să reprezinte banca în toate procesele în care este implicată", a declarat pentru ZF Mugur Şteţ, purtătorul de cuvânt al BNR.

Precizarea băncii centrale vine în contextul în care casa de avocatură Piperea şi Asociaţii, care reprezintă un grup de clienţi nemulţumiţi care au intentat un proces BCR, a invocat în instanţă nulitatea con­tractului de asistenţă juridică încheiat de bancă cu Nestor Nestor Dicu­lescu Kingston Petersen (NNDKP), casa de avo­catură care reprezintă BCR în acest proces.

Avocaţii clienţilor nemulţumiţi susţin că acordul încheiat de BCR cu NNDKP intră sub incidenţa unui regulament al BNR care interzice băncilor să externalizeze activităţile semnificative fără notificarea prealabilă a reglementatorului, notificare care trebuie efectuată cu două luni înainte de data preconizată pentru externalizarea respectivei activităţi.

Cheia în acest caz este expresia "activitate semnificativă". Este acţiune semnificativă un proces care poate aduce minusuri de sute de milioane de euro, aşa cum a spus BCR că se teme, sau este un simplu litigiu?

Banca Naţională s-a referit la faptul că în general asistenţa juridică acordată pentru un singur proces nu reprezintă externalizarea unei activităţi semnificative, dar nu a avut în vedere această situaţie particulară.

BCR susţine că reprezentarea juridică nu este o activitate de bază şi nu poate intra sub incidenţa regle­mentărilor băncii centrale. "Regulamentul respectiv nu con­sideră serviciile legale ca fiind activitate semnificativă, neintrând, deci, sub incidenţa procedurilor de notificare invocate de casa de avocatură."

Conflictele dintre clienţii nemulţumiţi şi băncile lor au izbucnit anul trecut odată cu implementarea cunoscutei Ordonanţe 50/2010 privind transparentizarea condiţiilor de cost la creditele pentru populaţie.

Bancherii, obligaţi să lege costul creditelor de un indicator transparent şi nu de un indicator intern de referinţă, au crescut marjele de dobândă prevăzute în contractele iniţiale pentru a menţine neschimbat costul total al împru­muturilor, în timp ce o parte din clienţi au văzut ordonanţa ca pe o oportunitate de a obţine o reducere a ratelor lunare.