Tabloul lunii februarie şi alte vânzări-bombă

Picasso rămâne regele vânzărilor, cea mai atractivă şi mai comercială valoare a momentului în materie de pictură. Pe 8 februarie, la Sotheby's Londra a fost expus tabloul "Lectura" (foto 2), o pânză datând din 1932 şi reprezentând-o pe muza artistului, Marie-Thérese Walter. Lucrarea nu a fost niciodată prezentată publicului şi provenea dintr-o colecţie privată americană. Cumpărată în 1996 de către fostul ei proprietar, pânza nu a ieşit din SUA până în momentul de faţă. Estimarea preliminară a fost între 18 şi 21 milioane de euro.

Compoziţia este în mare măsură asemănătoare cu cea din "Visul" (datând tot din 1932 şi expusă pentru prima dată, alături de "Lectura", la marea expoziţie retrospectivă Picasso din 1932, la galeria Georges Petit şi la Kunsthaus din Zurich), pânză cumpărată în 1997, de la Christie's, de către Steve Wynn - "Casino Man", celebrul antreprenor american.

Steve a făcut o înţelegere privată pentru vinderea ulterioară a picturii, la suma năucitoare de 139 de milioane de dolari, care ar fi trebuit să constituie recordul absolut pentru o pânză a maestrului. Între timp, milionarul a găurit accidental pânza cu cotul (sic!) şi a rămas cu ea în braţe. Aşa încât cea mai scumpă pânză vândută până în prezent la o licitaţie a rămas "Nu au plateau de sculpteur", semnată tot de Picasso şi vândută anul trecut pentru 83 de milioane de euro.

În seara de 8 februarie, "Lectura" a căzut sub ciocan pentru suma de aproximativ 30 de milioane de euro. După o perioadă de suferinţă de aproape doi ani, piaţa de artă pare, datorită acestei vânzări, dar şi a celor pe care vi li vom prezenta, că îşi revine definitiv.

"Dacă estimarea unui tablou este foarte raţională", explică Thomas Bompard, expert şi director al departamentului de artă impresionistă şi modernă de la Sotheby's, "marketingul desfăşurat în jurul lui îi permite reinventarea". Tabloul "Lectura" a fost plimbat, înainte de marea licitaţie, prin marile capitale artistice şi a beneficiat de un uriaş tamtam mediatic. Aşa încât "stindardul vânzărilor şi al casei Sotheby's", "tabloul perioadei", a fost achiziţionat cu aproape 10 milioane de euro în plus faţă de de preţul estimat. O explicaţie, credem, utilă. Sotheby's reţine 25% din preţul de adjudecare la loturile până în 25.000 de lire sterline, 20% pentru loturile vândute între 25.000 şi 500.000 de lire sterline şi 12% pentru lucrările care depăşesc această din urmă sumă. Ţinând seama de preţul de achiziţie, "Lectura" a adus casei de licitaţii suma de 2,7 milioane de lire sterline, adică 3,2 milioane de euro. Să tot citeşti!

Tot la Sotehby's, trei zile mai târziu, o altă licitaţie-bombă, învăluită într-o groasă pânză de ceaţă. Vânzările au avut loc sub titlul "Looking Closely: A Private Collection" ("Privind de-aproape: o colecţie privată") şi au dezvăluit 40 de loturi. Se pare că unii dintre colecţionarii care au dat năvală (mai precis apropiaţii casei) ştiau că misteriosul nume aflat îndărătul colecţiei private era cel al lui George Kostalitz, om de afaceri din Europa de Est, care a făcut avere vânzând produse electronice japoneze pe piaţa americană.

Piesa-vedetă a evenimentului celebra întâlnirea dintre doi giganţi ai picturii contemporane: Lucian Freud (o vreme, cel mai scump artist în viaţă din Europa) şi Francis Bacon. Cel de-al doilea a realizat portretul celui dintâi într-un tablou triptic, estimat între 8,3 milioane şi 10,6 milioane de euro. În seara de 11 februarie, licitatorii s-au bătut pentru pânza irlandezului, care, în final, a fost adjudecată pentru 23 de milioane de euro (foto 3). O creştere mai mare chiar decât în cazul "Lecturii" lui Picasso. În aceeaşi seară, un nou record: cea mai scumpă operă suprarealisă vândută vreodată. E vorba despre un "Portret al lui Paul Eluard" (foto 4), semnat de Salvador Dali şi datând din 1929, care a atins suma de 15,99 milioane de euro. Soteheby's a strâns, în urma lichidării colecţiei Kostalitz, 110 milioane de euro.

Între timp, la Christie's, se ofereau 5.585.159 de euro pentru pânza "L'Aimant" (foto 1), reprezentând corpul unei femei goale aflate în faţa unei perdele stacojii şi a unei mări azurii. O pânză nu tocmai iconică a lui René Magritte, dar care certifică interesul în creştere pentru pictura suprarealistă Şi, în general, pentru pictura modernă. Să fi rămas criza noastră cea de toate zilele doar un vis urât?