Tot la distanţă/ de Alexandru Ciolan

Pe la jumătatea anilor '60, teleeducaţia era "educaţie prin televizor" ("Suntem într-un secol al teleeducaţiei. Vrem să ne educăm şi prin televizor", Cont. 17 XII 65 p. 4). La cumpăna dintre milenii, teleeducaţie însemna însă "educaţie la distanţă, folosind mijloace informatice" ("Misiuni spre Marte, asteroizi sau Lună; sisteme globale de tele-sãnătate sau tele-educaţie…", Mag. 8 XI 00).

În ziua de azi, educaţia prin televizor iese din discuţie, pentru că, repetă şi iar repetă slujitorii micului ecran, omoară ratingul, devenit raţiunea de a fi a canalelor comerciale româneşti. Internetul nu trăieşte din rating, ci din accesări, iar site-urile educaţionale, cu excepţia celor de referate şi lucrări de licenţă pe care le scoţi la imprimantă şi le predai prefăcându-te epuizat după efortul de cercetare, sunt vizitate doar de rătăciţi care căutau altceva. Educaţia este, cu adevărat, tele-, adică tot mai îndepărtată…

Teleînvăţământul, un eventual sinonim al teleeducaţiei, este un cuvânt care… nu este (sau, cel puţin, noi nu l-am întâlnit). Există în schimb învăţământul (deschis) la distanţă, o sintagmă postdecembristă (după engl. distance learning, distance education) pentru mai vechiul învăţământ fără frecvenţă, transformat în învăţământ cu frecvenţă redusă. (Fără frecvenţa rămăsese până de curând în titulatura oficială a formelor de învăţământ aplicată exclusiv doctoratelor: "Andrei Marga susţine că noua Lege a educaţiei limitează dreptul la studii al cetăţenilor, fiind anulate studiile de master la distanţă şi cele doctorale fără frecvenţă", telegrafonline.ro 15 I 11.) Un funcţionar din Ministerul Educaţiei explică diferenţa conceptuală dintre "fără frecvenţă" şi "frecvenţă redusă": "Cursurile fără frecvenţă, care presupuneau numai prezentarea la examene, au fost desfiinţate în favoarea cursurilor cu frecvenţă redusă. La acestea din urmă, studentul este obligat să facă prezenţa la facultate trei zile pe săptămână" (9am.ro 27 VI 05). Iar mai departe, în acelaşi articol, găsim şi explicaţia pentru care forma "la distanţă" a înlocuit fără frecvenţa: "Învăţământul deschis la distanţă ar trebui să ofere studentului posibilitatea de a obţine o diplomă de studii superioare fără a fi nevoie de prezenţa lui la sediul universităţii. Cursurile şi materialele care îi folosesc drept suport le sunt transmise prin intermediul computerului, iar testările se desfăşoară online" (9am.ro 27 VI 05).

Să mai notăm, privind peste umăr, că "Prima universitate din România care a oferit această alternativă a fost Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti, în 1998, iar un an mai târziu Universitatea Bucureşti a lansat o ofertă similară" (R.l. 25 XI 10). Şi, tot privind peste umăr, să constatăm că nici nu se limpeziseră bine apele în privinţa formelor de învăţământ când au venit propuneri de amalgamare a lor: "Învăţământul la distanţă se va numi învăţământ la distanţă cu frecvenţă redusă, pentru că, pe lângă examene, studenţii vor fi obligaţi să vină la facultate şi în timpul anului" (9am.ro 5 VIII 09).

Învăţământul la distanţă ar reprezenta, aşadar, o combinaţie între e-learnig şi fără frecvenţă - o variantă preferată, se pare, şi de învăţământul particular: "Institutul Bancar Român (IBR) va lansa o nouă serie de cursuri la distanţă, în luna martie 2010. Principalul avantaj al acestui sistem constă în posibilitatea cursanţilor de a studia sub îndrumarea unor experţi (specialişti din sistemul financiar-bancar), fără a fi nevoiţi să-şi întrerupă activitatea profesională. Cursanţii îşi vor administra individual timpul de studiu, în cadrul fiecărui program experţii acordând 1-4 consultaţii la clasă, conform unui program prestabilit" (Capital 1 III 10).

Înainte vreme, se spunea despre inşii prost-crescuţi că au făcut cei 7 ani de acasă la fără frecvenţă. Se va adapta oare ironia la noile sintagme?

Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

Cuvinte cheie: la distanţă, învăţământ la distanţă, învăţământ cu frecvenţă redusă

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-romånă al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Făråmiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi. Are un nepot.