S-ar justifica introducerea unei declaraţii privind averea fiecărui român?

Introducerea unei declaraţii de patrimoniu poate să fie necesară pentru facilitarea aplicării noilor reglementări privind impozitarea veniturilor nedeclarate ale persoanelor fizice, însă dacă această declaraţie ar fi solicitată tuturor românilor s-ar ajunge la un "coşmar administrativ", în viziunea consultanţilor fiscali.

În schimb, dacă o astfel de declaraţie ar fi introdusă doar pentru anumite persoane, ar atrage elemente de neconstituţionalitate şi de discriminare, spun avocaţii.

Oricum ar fi, experţii în domeniu susţin că Fiscul nu are cum să verifice averile acumulate înainte de 2011, astfel că vrând-nevrând s-ar ajunge la un fel de amnistie fiscală pentru posesorii de averi mari formate din venituri nedeclarate pentru impunere.

Executivul a hotărât, la sfârşitul anului trecut, că persoanele fizice ale căror venituri reale depăşesc cu cel puţin 50.000 lei sumele declarate vor plăti un impozit de 16% aplicat la diferenţa dintre cele două valori. Fiscul intenţionează să verifice dacă suma cheltuielilor efectuate de către o persoană cu venituri mari este justificată şi din punctul de vedere al veniturilor.

"Declaraţia de patrimoniu poate reprezenta un element important în aplicarea prevederilor legislative respective, dar în condiţiile în care peste 90% din populaţia României nu va fi vizată de astfel de investigaţii nu văd necesitatea pentru care ar trebui depusă de către toată lumea. Pe de altă parte, în condiţiile în care există persoane care nu au niciun venit legal în România, dar care ar putea intra în vizorul ANAF pentru o astfel de investigaţie, este clar că depunerea unei astfel de declaraţii nu poate fi cerută decât pentru unii - cei cu venituri mari, de exemplu", comentează Gabriel Sincu, partner la Mazars.

Autorităţile fiscale s-au gândit la câteva metode indirecte pentru verificarea câştigurilor. Acestea vor putea fi aplicate numai pentru veniturile reale din 2011, însă ministrul finanţelor a dat asigurări că nu vor scăpa de controale nici cei cu vile şi maşini care nu au declarat veniturile până în acest an.

Veniturile nedeclarate vor fi identificate pe baza cheltuielilor efective, a fluxurilor financiare (când sunt înregistrate operaţiuni de încasări şi plăţi fără un venit declarat) şi a patrimoniului (când sunt sesizate creşteri de avere).

Amnistie fiscală indirectă?

Unii consultanţi fiscali apreciază că aceste metode sunt greu de aplicat în practică, insuficiente, întrucât o persoană poate să facă într-o anumită perioadă o cheltuială mult mai mare decât venitul înregistrat, folosind resurse dobândite în trecut, care nu trebuie declarate sau nu pot fi controlate de către autorităţile fiscale.

Marius Ionescu, partener al firmei NNDKP Consultanţă Fiscală, consideră că o persoană poate să susţină că a dobândit respectivele venituri în anul 1992, de exemplu, iar organele competente nu pot să dovedească natura ilicită a dobândirii lor, mai ales că termenul maxim de prescripţie este de 10 ani.

"Dacă iei veniturile din 2011, ele trebuie corelate cu cheltuielile din 2011. Dar cheltuielile din 2011 pot fi finanţate cu venituri din trecut. Dacă tu nu ai declarat nimic, ANAF nu are ce să controleze. Iar această procedură prin care te controlează chiar dacă nu ai declarat nimic este valabilă doar din 2011 încolo. Deci din perspectiva ANAF este o amnistie fiscală indirectă", consideră Ionescu.

Dan Dascălu, partener în cadrul casei de avocatură David&Baias, a declarat recent că dacă va fi decisă introducerea unei declaraţii de patrimoniu, ar trebui creată pentru toată populaţia României, în caz contrar atrăgând elemente de neconstituţionalitate şi de discriminare. "Trebuie făcut un recensământ general al averilor, să-i obligi să le declare, dar întrebarea este: cine poate administra toate declaraţiile şi inventaria patrimoniile? Ca reglementare, nu poţi să stabileşti că se va aplica numai bogaţilor", a spus Dascălu.

Pe de altă parte, consultantul fiscal Emilian Duca susţine că în cazul în care declaraţia de avere (de patrimoniu) ar fi solicitată tuturor românilor, ar da naştere unui coşmar administrativ, în condiţiile în care autorităţile publice române nu sunt chiar renumite pentru eficienţa activităţii lor. "Nici impactul politic negativ nu poate fi neglijat, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia că declaraţia se va adresa unui grup-ţintă".

Potrivit ministrului finanţelor Gheorghe Ialomiţianu, impozitarea averilor mari va viza 1-2% dintre contribuabili, grupul-ţintă fiind format din persoanele cu averi sau cheltuieli mari care nu au declarat veniturile. Aceasta înseamnă circa 50.000 -100.000 de persoane, având în vedere că plătitorii de impozit pe venit sunt circa 5 milioane.

De unde ar trebui pornite investigaţiile?

Gabriel Sincu a amintit de existenţa declaraţiilor de impozit anuale, care trebuie depuse de toată lumea şi care reprezintă un punct de plecare pentru autorităţi.

El consideră că investigaţiile trebuie pornite de la listele de tranzacţii de valoare mare care au avut loc în economie: cu proprietăţi imobiliare sau cu bunuri mobile / servicii de lux, liste obţinute de la notari sau de la comercianţi. Ulterior, în măsura în care cumpărătorii nu pot justifica sursele legale de finanţare a acelor achiziţii, organele fiscale pot începe o cercetare amănunţită.

"O altă posibilitate ar fi să se pornească controlul celor care afişează prin apariţia în mass-media sau în locuri publice, un standard de viaţă care nu poate fi justificat prin nivelul veniturilor oficiale realizate (şi la care organele fiscale au acces). Spre exemplu, în Franţa organele fiscale îi investighează pe noii membri ai cluburilor exclusiviste de golf unde taxa de membru şi serviciile primite sunt foarte scumpe".

Sincu a menţionat că în lume metodele folosite de organele fiscale pentru determinarea potenţialilor evazionişti nu sunt întotdeauna foarte "oficiale".

"După cum se ştie, în Germania, organele fiscale au achiziţionat de la foşti angajaţi ai unor bănci din Elveţia şi Luxemburg listele cu clienţii acestora. Ulterior, s-a facut o selecţie din aceste liste şi multe dintre persoanele respective sunt acum în curs de investigare."

În ceea ce priveşte procedura de verificare, Emilian Duca anticipa că este posibil să includă mai multe etape printre care identificarea persoanelor ale căror averi (şi/sau cheltuieli) depăşesc veniturile declarate la fisc (grup-ţintă) şi obligarea persoanelor din grupul-ţintă să depună o declaraţie privind averea (de patrimoniu?) deţinută la momentul indicat de organele fiscale, cu indicarea surselor averii.

De asemenea, printre etapele de verificare Duca a amintit verificarea concordanţei dintre datele declarate şi realitate, inclusiv dacă pentru sumele/bunurile deţinute au fost achitate impozitele prevăzute de Codul fiscal, precum şi impozitarea diferenţelor nejustificate, care nu exclude posibilitatea începerii urmăririi penale pentru evaziune fiscală.