Opinie Adrian Vasilescu, BNR: Unde şi cum ar putea lovi unda de şoc a scumpirii petrolului

De câteva săptămâni, în condiţiile precipitării evenimentelor din Africa de Nord şi din Orientul Mijlociu, preţul petrolului tot urcă. Şi când se scumpeşte petrolul, unda de şoc inflaţionistă se propagă din treaptă în treaptă.

Acum va fi la fel? Fapte adunate ani în şir, puse cap la cap, ar putea să ducă la concluzia că va fi la fel. Fiindcă e greu de crezut că producătorii vor accepta să se dispenseze de profitul adus de umflarea preţurilor, pentru mulţi dintre ei fiind unica sursă de supravieţuire în aceste vremuri grele. Sau comercianţii. Căci nici ei nu renunţă uşor la adaosul aducător de profit. Fiindcă nu suntem pe o piaţă normală, unde profitul nu se scoate din preţuri ce cresc anapoda, ci dintr-un volum tot mai mare de mărfuri comercializate pe piaţă, oferta în creştere fiind cel mai sigur remediu împotriva inflaţiei. Pe piaţa noastră regula e alta. La noi, "simpatia preţurilor" acţionează implacabil. S-a scumpit benzina?!

N-are nicio importanţă că acest fapt afectează un număr limitat de mărfuri. Foarte repede, toate preţurile o iau razna, cu motiv sau fără motiv. Dacă ne amintim bine, acest fenomen a devenit ciclic. De când ne luptăm cu spirala inflaţionistă, la cinci-şase luni am suportat acest şoc: mai întâi s-a scumpit benzina, apoi s-au scumpit transporturile, pe urmă toate mărfurile.

Numai că 2011 nu va mai semăna cu anii precedenţi. Nu va semăna nici măcar cu anul 2010. Preţurile care o vor lua razna fără motiv, în primul semestru din acest an se vor calma. Obligate la acest gest de legea cererii şi ofertei. Dovada? Puterea de cumpărare a populaţiei, lovită dur în 2010, îşi revine încet. Şi e imposibil să vedem o creştere a cererii de consum atât timp cât multe companii de stat continuă să funcţioneze deşi nu produc decât pierderi. Sau cât timp, în economie, productivitatea, competitivitatea şi eficienţa vor preocupa doar o parte restrânsă a companiilor.

E adevărat că liberalizările făcute cu încetinitorul se răzbună, astăzi, prin nevoia neîncetatelor corecţii aduse preţurilor administrate. Care-i necazul? Corecţiile de preţuri nu calmează inflaţia. Dimpotrivă, o accelerează. Pe acest fond, devine cu atât mai grea bătălia pentru stabilitatea preţurilor. Mai ales că, de multe ori, societatea primeşte semnale false, în sensul că orice discuţie despre inflaţie alunecă spre cauzele ei monetare. Desigur, aceste cauze sunt reale, dar nu sunt esenţiale. Principalul focar inflaţionist este economia reală, care încă nu şi-a reparat pompele ce-i sunt necesare pentru a atrage, în afaceri şi în investiţii, banii existenţi. Este semn că economia noastră este încă ineficientă. Iar o economie ineficientă este producătoare de inflaţie. Şi de instabilitate financiară.

Fără îndoială, nici lumina şi nici căldura nu mai pot fi vândute ori cumpărate cu "preţ social", cum s-a întâmplat atâta vreme. Iar periodic, după ce se adunau presiuni mari, care nu mai puteau fi ţinute în frâu, tarifele la energie urcau brusc şi toate preţurile intrau în agitaţie. Acum însă, în 2011, scumpirea energiei, fapt ce va avea influenţe specifice în sistemul preţurilor, nu va conduce la repunerea în mişcare a spiralei inflaţioniste. Începem să vedem, în companii, ceva mai mult interes pentru logica economică. Un argument l-am invocat mai înainte: creşterea cu încetinitorul a cererii de consum. Când cumpărătorii nu dau năvală în magazine, fiindcă banii lor sunt puţini, preţurile în creştere aduc pierderi în loc de profit. Există însă şi un alt motiv, probabil cel mai important. O mare influenţă în calmarea inflaţiei o are apropierea de raţionalitate atât a producătorilor, cât şi a comercianţilor. Sunt căutate soluţii noi, care să asigure regenerarea economiei prin buna funcţionare a pieţelor. Astfel de soluţii nu se găsesc în cărţi, ci în viaţa de zi cu zi.