Uriaşul Andreescu, Baba şi concurenţa/ de Remus Andrei Ion

Ziarul Financiar 03.03.2011

Se rescrie istoria pentru Ion Andreescu. "Femei în parc", o pictură excepţională, şi două citate din trecut recompun posteritatea unui pictor de geniu ignorat de contemporani, descoperit prin anii '50 cu acordul autorităţilor şi revigorat acum de un record de colecţionar pe piaţa de artă. Însuşi marele Grigorescu declara: "Andreescu e cel mai mare artist pe care l-a avut ţara, y compris moi! Dacă ar fi trăit, ar fi devenit negreşit marele nostru artist naţional." Însă, peste ani, Radu Ionescu rostea la comunicările Academiei: "Opera lui Andreescu este un mare prohod neîmpărţit în popasuri sau cântări..."

Omul a murit la doar 32 de ani, trist, departe de glorie şi cu marea şi poate singura fericire că a văzut şi a pictat minunile de la Barbizon... Artistul nu a ştiut prea bine ce i se întâmplă, a pictat, a învăţat viitori preoţi să deseneze "un pătul, un gard, planuri de case ţărăneşti", a avut o singură expoziţie personală şi a "gustat" fericit şi sărac din farmecul Şcolii de la Barbizon. Acolo l-a pictat Grigorescu pe poteca din pădure...

Printre colecţionarii vremii, nu a adunat prea multe simpatii, marele Dona avea, în 1925, deja 28 de picturi reprezentative ale lui Grigorescu, 20 de "luchieni", 35 de lucrări ale lui Petraşcu şi 18 Pallady, însă doar 2 tablouri de Andreescu. Şi, până la urmă, opera lui Andreescu a adunat puţin peste 100 de piese. Plus alte vreo 200 de falsuri, unele ieşite din peneluri meştere precum ale lui Marinescu Vâlsan sau Leon Biju.

Se ştiu poveştile, după cum poate că merită luată în seamă şi mărturia lui Radu Bogdan, care a primit sarcină de la Partid să găsescă pictori care să facă reproduceri după Andreescu pentru a le trimite ambasadelor prin lume.

Radu Ionescu mai observa: "Modest, timid, funciarmente trist, apăsat încă mai mult dinauntru decât dinafară, Andreescu nu visează, nu retrăieşte, nu se entuziasmează: el se caută." La o licitaţie de artă, însă, nu ajung poveştile despre artist, ci lucrările sale. Picturile lui Andreescu au "bulversat" cumva lumea colecţionarilor, de fiecare dată când au fost scoase la vânzare. Niciodată însă nu s-a făcut atâta rumoare ca în cazul "Femeilor în parc", pictură reprodusă în multe cărţi, comentată, repovestită, nevăzută decât în cercuri de cunoscători.

Andreescu este înregistrat cu trei vânzări doar - trei picturi, dintre care una, "Cap de ţărăncuţă cu tulpan galben" a stat în top mulţi ani: s-a cumpărat cu aproape 50.000 de euro, în decembrie 1999. Acum nu mai există niciun Andreescu în top, după ce, la începutul lui 2009, a mai existat în ofertă un alt portret de fată al lui Andreescu, evaluat la suma record de 265.000-300.000 de euro. Nu s-a licitat, pe o piaţă unde abia se depăşise pragul psihologic de 100.000 de euro. Atunci a survenit şi o ofertă cu plata pe loc: 150.000 de euro, dar proprietarul tabloului nu voia să renunţe la el fără 250.000 de euro. Tranzacţia nu a avut loc, însă Andreescu se apropia de cota uriaşă pe care o merita.

În prag de mărţişor s-a întâmplat minunea. La o licitaţie în care a concurat cu un portret mini, "Visare", semnat Grigorescu şi adjudecat cu doar 19.000 de euro (evaluările erau spre 40.000 de euro!), toată lumea a putut vedea una dintre capodoperele lui Andreescu, lucrare de respiraţie impresionistă, "Femei în parc". Pictura şi-a depăşit evaluarea maximală, iar ciocanul a căzut la 130.000 de euro. Maxim pentru Andreescu, sumă de top pentru orice artist român. În topul vânzărilor record, Grigorescu, Luchian, dar şi Ressu plus Marcel Iancu rămân peste Andreescu. Doar că Andreescu a ajuns la această cotă prin patru tranzacţii, iar ceilalţi după câteva zeci sau sute de vânzări în creştere.

Are Andreescu concurenţi sau cota sa va depinde doar de propriile picturi ajunse pe piaţă? Rămâne de văzut. Cert este că, prin suma mică de piese, prin alonja internaţională pe care i-o dă stagiul de la Barbizon, prin profunzimea "necomercială" prin care şi-a dezvoltat creaţia, prin puterea de seducţie, de ce nu, a multora dintre operele sale, Andreescu este unul dintre artiştii noştri care poate ieşi pe piaţa europeană...

Cum ar fi ca un tablou Andreescu să fie promovat de o mare casă de licitaţie cu luni bune înainte de vânzare prin muzeele lumii, prin galerii cosmopolite, aşa cum s-a întâmplat cu cel mai recent "record" Picasso?!

Pe la noi nici simpla concurenţă dintre două case de licitaţii nu prea pune semne de întrebare colecţionarilor sau altor cumpărători. Două zile consecutive s-au licitat în locaţii diferite două picturi asemănătoare ale lui Corneliu Baba: "Anemone". Ambele, uleiuri pe pânză lipită pe carton de dimensiuni egale, compoziţii aşezate - flori într-o ulcică - au pornit din start de pe poziţii diferite. Prima ofertă, dintr-o marţi, la Alis, a pornit de la 7.800 euro. Seara următoare, la Artmark, a doua lucrare era evaluată la 6.000-9.000 de euro. Prima licitare s-a încheiat la 13.000 de euro, ce-a de-a doua la 19.500 de euro. Foarte probabil, prea puţini cumpărători au ştiut de ambele tranzacţii... Acum, picturile pot fi comparate, pe internet. Dacă ar apărea imediat încă un tablou "Anemone" al aceluiaşi Baba, cu cât s-ar vinde?

Una peste alta, piaţa românească de artă, unde la fiecare licitaţie apar oameni gată să liciteze pentru recorduri, dar care nu au mai cumpărat până atunci niciun tablou reprezentativ - ca sumă sau ca realizare artistică - încă mai trebuie să se structureze. Doar principiul cererii şi al ofertei nu pare suficient atunci când este vorba despre tranzacţii de patrimoniu cultural care se înscriu în linia unei anumite pregătiri, educaţii, ţinute intelectuale. E de citit prin memoriile colecţionarilor, prin amintirile artiştilor, prin documentele mai mult sau mai puţin savuroase ale epocilor care au priit artelor, pentru a nu rata noi şi frumoase prietenii între creatori şi colecţionarii lor...

Putem compara două fotografii acum: de la recenta licitaţie Artmark, "de mărţişor", şi de la Sotheby's, unde s-au cumpărat opere de milioane realizate de contemporani, după 1945. La Londra (vânzări de 52.965.613 euro) au fost oameni care au sărit de pe scaun pentru a-şi lansa o ofertă, ca la bursă, speculează fiecare secundă pentru că vor o anume operă de artă... La Bucureşti este încă prea multă (suspectă) linişte.

artalicitata.blogspot.com