Ce a însemnat să fii trendy în România ultimelor două sute de ani/ de Adrian Majuru

În societatea românească, semnalul schimbărilor de atitudine şi înfăţişare l-a dat aristocraţia, iar în interiorul acesteia, femeia a jucat rolul predominant.

În numai câţiva ani, între 1806-1812, lumea aristocratică bucureşteană s-a schimbat radical în resorturile sale private. Ocupaţia rusească de atunci, cu balurile şi petrecerile care formau o obişnuinţă a aristocraţiei ruseşti europenizate, a fost cadrul propice pentru explozia ce a împins femeia din gineceu în spaţiul public, pe care a început să-l domine şi să-i determine transformările.

Langeron scria în jurnalul său de călătorie prin Valahia faptul că, la 1806, mai întâlnea "multe femei purtând îmbrăcămintea orientală, trăind în case fără mobilă şi cu bărbaţi geloşi nevoie mare". Însă revoluţia care s-a petrecut atunci a fost pe cât de rapidă, pe atât de completă: după un an, toate femeile din Moldova şi Ţara Românească au luat portul european. Mai mult, jupâniţele şi doamnele românce, "aflând că în ţările civilizate unei femei îi şedea bine să aibă un amant, şi-au luat câte doi, ca să fie cât mai la modă" (Neagu Djuvara).

Ceva mai târziu, Laurençon a descris aceleaşi femei, care acum care "urmau cu sfinţenie" moda de la Paris dar, cu toate că erau înzestrate cu o fire atât de plăcută şi cu forme atât de fermecătoare, nu primeau nici una dintre binefacerile educaţiei."

Aceste schimbări au modificat şi reperele intimităţii. Astfel soţii doamnelor şi jupâniţelor, mai vechi sau mai proaspăt căsătoriţi, ca "să facă pe europenii civilizaţi", încercau cu greu să nu pară geloşi, lăsând doamnelor, "împotriva voinţei şi obişnuinţei lor, o libertate fără margini", gest care "le supunea fruntea la grele încercări". Bucureştii cunoşteau un libertinaj ce era asemuit cu cel din străvechea Capua romană.

Rafinamentul masculin este un barometru pentru reversul feminin al medaliei, putem concluziona printr-o comparaţie generică. În anii interbelici - şi cu 70-80 de ani mai devreme -, exista un rafinament vestimentar şi comportamental feminin în sânul elitelor şi chiar pe alocuri în clasele mijlocii. Şi asta pentru că exista un corpus similar masculin consumator. După 1945, acest corpus masculin a fost înlocuit prin demografia tractoriştilor şi a drojdierilor ajunşi peste noapte elite politice sau intelectuale.

Astăzi, în mare măsură, bărbaţii au ca nivel de cultură maneaua şi sămânţa de dovleac, şlapii, maieul şi pantalonul bufant scurt. La asemenea "fineţuri", femeile sunt şi ele pe măsura cererii: întruchipări onomatopeice meschine cu umblet ţanţos de ţoapă umedă după primul jeep oprit în scârţăit transpirat. Elevanţa unei culturi şi educaţii atent urmărite şi îndreptate a fost înlocuită cu răvaşele de cartier, cu chicoteli urlate în vârtej de manele şi gesturi stupide.

Toate aceste ieşiri din cotidianul mizer, banal şi decrepit ca un moşuleţ în putrefacţie, sunt etalări ale intimităţii, precipitate, spontane şi groteşti. Acest obicei secular este periferic prin lipsa de discreţie, de igienă, de cultură, de educaţie, de comportament.

În toată gama de substructuri sociale - putem spune chiar patologice -, sunt tot atâtea varietăţi de etalare a intimităţii faţă de cei prezenţi: prieteni, vecini, rude, anonimi. Gesturi ieşite parcă din ospicii părăsite copleşesc ameţitor bruma de educaţie preşcolară sau şcolară a tinerelor generaţii. Obscenitatea ieftină - şi nu rafinamentul acesteia care, cum s-a văzut, este cultivat ocazional şi contextual - devine reperul fundamental de ghidare în cotidian în drumul de la grădiniţă sau şcoală spre casă.

ADRIAN MAJURU (n. 1968) este cercetator la Muzeul Municipiului Bucuresti [i coordoneaza Muzeul Dr. Nicolae Minovici. Este autorul mai mulor carti despre Bucuresti, precum Bucurestiul mahalalelor sau periferia ca mod de existenta si Bucuresti. Povestea unei geografii umane. In sfera preocuparilor sale se afla si zona de underground social urban. In sprijinul celor care studiaza acest domeniu din perspectiva antropologica, a editat lucrari cu referire la cersetorie, delincventa, vagabondaj, sinucidere, nebunie, prostitutie, incepand cu anul 2005. Intre alte titluri publicate, amintim aici selectiv Copilaria la romani, Familia Minovici - univers spiritual si Destin valah in ilustratii si 101 texticulete. In prezent, coordoneaza seriile "Antropologia urbana" si "Periferii nocturne" la Editura Paralela 45.