Opinie Dorin Oancea, Business Magazin: Naşterea unei generaţii

Cum poti privi evenimentele din nordul Africii si Orientul Mijlociu? Sigur, poate fi dorinta de eliberare a unor natii satule de conduceri rigide, de saracie si de lipsa perspectivelor. Adeptii teoriilor conspirationiste ar putea croi alte scenarii, legate de geopolitica, de redistribuirea fortelor politice si economice, de criza des invocata a alimentelor sau de jocul nebun al resurselor de energie. Dar mai poate fi si altceva.

Cand a inceput in Egipt am crezut ca e vorba despre Egipt. Cand s-a raspandit, m-am uitat pe harta si am crezut ca tinta pieselor de domino in cadere este Iranul, care s-a constituit intr-un soi de bau-bau mondial dupa caderea lui Saddam. Dar in timp dominoul s-a bifurcat, ca in aranjamentele acelea savante care transforma caderea in spectacol, iar la capat a aparut China, unde autoritatile au luat saua la fragezit din timp, ca sa scoata parfumul de iasomie din narile oricarui pasionat.

Orientul Mijlociu si nordul Africii sunt terra mirabilis pentru adeptii jocurilor geopolitice: petrol in Libia si Algeria (petrolul libian asigura o buna parte din nevoile europene, cu precadere in Italia, dar, in acelasi timp, o importanta falanga chinezeasca este prezenta in zona), flota a 5-a americana in Bahrein, interese si legaturi economice majore intre Arabia Saudita si restul lumii, Israelul, Iranul. Sunt multe din spaimele omenirii aparute dupa momentul 1989 la un loc.

Nu intamplator am pomenit momentul 1989, pentru ca o apropiere poate fi facil facuta: revolutii atunci, revolutii si acum; oameni in strada atunci si acum; dorinta de libertate clamata, atunci si acum.

Dar o asemenea apropiere nu este chiar justificata. Revolutiile anului 1989 au avut loc intr-un alt sistem cultural. Lumea islamica este marcata profund de autocratie, de religie, de un sistem cultural complet diferit de occidentalele "democratie, drepturile omului, liberalism". Spatiul civic este complet altul, si modul precar in care asa-zisa democratie s-a instalat in Irak este un bun exemplu pentru diferentele dintre culturi. De aceea, momentul este mai mult un moment 1848, adica al marilor elanuri revolutionare care pun in miscare mai mult idei decat sisteme. Citiţi în întregime editorialul lui Dorin Oancea pe www.businessmagazin.ro.