13 sensuri ale unui complot artistic/ de Daniel Nicolescu

O încântătoare selecţie de tablouri, numită simplu, misterios şi incitant "13" (parcă, în ultimă instanţă, pentru a dizolva conotaţiile malefice ale numărului), zăboveşte pe simezele de la Căminul bucureştean al Artei (parter şi etaj) între 1 şi 15 martie.

E, întâi de toate, un manifest pentru solidaritatea de breaslă (dublă solidaritate de breaslă, câtă vreme cei treisprezece expozanţi sunt, pe de-o parte, pictori şi, pe de alta, dascăli la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti - UNA), dar şi pentru forţa (încă iradiantă) a picturii să-i zicem tradiţionale, executată, cu mici variaţiuni tehnice, în ulei pe pânză. O revenire stenică la o meserie aparent învechită, în condiţiile proliferării moderne a instalaţiilor şi a performance-ului.

Doamna Ruxandra Demetrescu, rectorul UNA Bucureşti, sintetizează, în vorbe atent cumpănite, rostul expoziţiei şi încearcă să-i desluşească duhul specific: "Cei treisprezece reprezintă mai mult decât generaţii diferite şi viziuni stilistice distincte: ei ne oferă tot atâtea modele de biografii artistice şi de opţiuni existenţiale. Din această perspectivă, dorinţa lor de a expune împreună trebuie citită ca o demonstraţie cu privire la rolul şi rostul picturii în lumea artelor vizuale contemporane." Şi ce e mai interesant încă: "Artiştii prezenţi la Căminul Artei s-au reunit pentru că par conştienţi că a expune este vital, cum susţinea odinioară Manet. Refăcând - conştient sau nu - dimensiunea unui salon, ei devin totodată protagoniştii unei demonstraţii plastice ale căror invariante spectatorul este invitat să le descopere, uneori singur, alteori ghidat de cuvintele ce însoţesc adesea tablourile."

Mai mult decât o deformaţie profesională - de catedră, de vocaţie didactică -, cuvintele călăuzitoare la care se referă Ruxandra Demetrescu (şi anexate, la secţiunea dedicată fiecărui participant, în bogatul catalog expoziţional, el însuşi o amplă, elegant ilustrată, mărturie a aspiraţiilor fiecărui protagonist) sunt tot atâtea "autoficţiuni" (îndeobşte foarte literar articulate), autoexegeze sau arte poetice.

Credem că recursul la câteva fragmente din aceste texte (la care se va alătura câte o imagine plastică) ar putea constitui o bună prezentare a demersului expoziţional "13", mai elocventă decât comentariul cronicarului care, într-o asemenea abundenţă de stiluri şi personalităţi, ar risca să se piardă în arborescenţe inutile.

Ion Anghel (n. 1973, din 2088 lector universitar doctor la UNA Bucureşti, catedra de pictură) expune o selecţie din ciclul "Sagrada familia", pânze de dimensiuni mari, antropocentrice, cu inserturi de straie colate. "Haina face pe om, cel puţin ca prim pas pentru seria de lucrări Sagrada familia. De fapt este valabilă şi reciproca, mai întâi omul face haina, îi dă prestanţă, o personalizează. Apoi aceasta ne poate spune o poveste despre cel ce o poartă. (...) Nu am vizat o paradă de modă, ci o ancorare fetişistă în personalitatea celor pe care mi-am dorit să-i portretizez." (foto 1)

Cezar Atodiresei (n. 1954, conferenţiar universitar doctor la UNA Bucureşti, catedra de pictură), abstract şi geometrizant, cocatenând forme seriale sau explodând nuanţe la limita insesizabilului în mari suprafeţe monotone, precum Soulages, este, cum era de aşteptat, zgârcit cu vorbele şi mai la largul lui în exerciţiul plastic: "Atunci când vorbesc despre pictură, pictorii nu vorbesc doar despre «pictare»." (foto 2)

Cătălin Bălescu (n. 1962, profesor univesitar doctor la UNA Bucureşti, catedra de pictură), alătură frize figurative, microsugestii de portret sau de mişcare, din anonimatul cărora se nasc mozaicuri ample, în care detaliul îşi dispută forţa de impact cu efectul întregului. "Configuraţia poate fi creată pornind de la imaginea cu caracter secvenţial, în două moduri: prin reglarea raporturilor sintactice din imagine sau prin serializarea secvenţelor." (foto 3)

Marcel Bunea (n. 1952, conferenţiar universitar doctor la UNA Bucureşti, catedra de pictură), un clasic în viaţă al demonstraţiilor de virtuozitate şi al schimbărilor de registru, aici apologet al unui neo-pop virat spre abstract, cu alăturări cromatice electrice şi electrizante. "Arta este teritoriul libertăţii." Aferim! (foto 5)

Traian Boldea (n. 1978, asistent universitar, UNA Bucureşti, catedra de pictură), este un maniac al detaliului, împins uneori până în decorativ, şi un adept, echilibrat, al interferenţei digitalului în mediul pictural tradiţional. "Lucrările alese pentru această expoziţie, deşi sunt realizate, de la început până la sfârşit, în mod tradiţional şi fără reper de referinţă la o fotografie, vin ca un rezultat al căutărilor din lumea digitală." (foto 4)

Alexandru Chira (n. 1947, profesor universitar doctor la UNA Bucureşti, catedra de pictură), seniorul, alături de Horea Paştina, al acestui complot artistic. Un teritoriu al seninătăţii, al culorilor de pământ vizitate de o ceaţă lăptoasă, intelectualizant, desenând cuvinte, căutând simboluri sau inventându-le cu har de alchimist. "Demersul meu nu e de la proiect la obiect, ci de la obiect la proiect, întrucât pentru mine proiectul ideal reprezintă corpul eteric al obiectului (model şi modul transfigurativ al metafizicii devenirii artistice)." (foto 6)

Ion Lazăr (n. 1960, lector universitar doctor la UNA Bucureşti, catedra de pictură) este un iconar modern, fidel clasicităţii, care aduce frescele de figuraţie canonică tradiţională în lumini de scenă exuberante. "Prin ceea ce lucrez mă apropii mai mult de o artă interpretativă, decât de una originală. A fost o opţiune de tinereţe. Acum, la vârsta maturităţii, pot afirma că astfel am fost mai aproape de sufletul iubitorilor de artă, decât al aparatului critic." (foto 7)

Petru Lucaci (n. 1956, conferenţiar universitar doctor la UNA Bucureşti, catedra de pictură), un apostol al abstracţiei, al cromaticii pure şi gestualismului viguros, descins acum în arcanele modernităţii imediate şi în sfera de preocupări tehnologice ale mileniului III. Un Ianus privind cu un ochi îngândurat spre trecut şi cu un altul siderat de viitor, cu o viziune seducătoare, al cărei nume este, elocvent, "Clarobscur dincolo de Wikipedia": "Miza acestui proiect este să recupereze şi să confrunte paleta de semnificaţii atribuite clarobscurului ca experienţă vizuală cu ceea ce se întâmplă în străfundurile conştiinţei noastre umane ca actori în spaţiul social. Un jurnal în care sunt marcate cu alb şi negru lumina şi întunericul, speranţa şi desnădejdea..." (foto 8)

Marian Maria (n. 1968, asistent universitar doctor la UNA Bucureşti, catedra de pictură). Baletând, tehnic vorbind, între dripping şi pouring, pictorul pare alertat de vedeniile lui Monet din Nymphéas. O scormonire după sensurile luminii, după dârele pe care albul le lasă pe faţa lumii. "O lecţie cu profesorul meu M.Z. (aievea sau închipuită): «Liviu, imaginează-ţi că există Rai, iar raiul este aidoma lucrărilor tale. Fie să trăieşti o eternitate în Raiul tău!» Iar eu am înţeles să mă feresc de Raiul altora." (foto 9)

George Moscal (n. 1968, asistent universitar doctor la UNA Bucureşti, catedra de pictură), un cerebral cu obsesii heracliteene, pătrunde în inima materiei şi o face să explodeze pe pânze. Vorbeşte la fel de bine cum pictează: "Esenţa picturii ca modus vivendi este pentru mine picturalitatea. Aceasta scapă oricărei posibilităţi de definire teoretică, în afara celei vicios circulare, dezavuată de logică pentru că nu explică, ci identifică. Totuşi ceea ce nu poate fi demosntrat mai are şansa unei sentinţe axiomatice." Aşa o fi? (foto 10)

Horea Paştina (n. 1946, conferenţiar universitar doctor la UNA Bucureşti, catedra de pictură) predă, după ce şi-a asumat-o total, ca mod de a fi şi de picta, seninătatea. Lirismul expresiei sale plastice, de un rafinament anacronic, se acordă după diapazonul şoaptei: "Ascult şi privesc. Ce se aude, ce se vede din locul în care mă aflu. Pictura. Lumină, culoare, aer, bogăţie, frumuseţe. Se înmulţeşte. Peste toate şi prin toate. Auzul vederii... Argint e pe ape şi aur în aer..." (foto 11)




Alexandru Rădvan (n. 1977, asistent universitar la UNA Bucureşti, catedra de pictură). Neajuns încă doctor, precum confraţii săi din această expoziţie, mezinul Rădvan cară după el mii de poveşti picturale şocante. Nostalgic al figurativului puternic, tulburător, este un desenator de excepţie, dintre acei pe care neliniştea îi face să traseze schiţe până şi în zaţul cafelei de dimineaţă. "Cred în capacitatea imaginilor de a popvesti. Cred că pictura este un fenomen viu, care nu se poate aborda cu circumspecţie şi atenţie, ci total, fără grija că s-ar putea să ieşi şifonat din această confruntare. Ca dintr-o bătaie." (foto 12)

Mihai Sârbulescu (n. 1957, asistent universitar doctor la UNA Bucureşti, catedra de pictură) a inventat, de ani buni, o nouă meserie: pictează încrâncenat clopote mute. Htonice, solemne, vibrând doar lumina, ele fac însă auzit talentul vulcanic al clopotarului. "Mă răfuiam cu natura, în numele artei. Mi se părea că artistul e un funicular: ia natura de jos şi o duce undeva sus, o transfigurează - asta înseamnă să transformi frunza în romb, de exemplu. Ce prostie!" (foto 13)

Un caleidoscop de stiluri plastice şi de fundamente teoretice adunate într-o convingătoare lecţie despre devoţiune în numele artei.

DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al Universităţii Bucureşti, Facultatea de filologie, secţia română-portugheză. Redactor principal (şi, începând cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, între 1985-2003. Colaborări (cronică literară, cronică plastică, traduceri) la numeroase reviste culturale, începând cu 1974. Redactor şi art-director la diverse publicaţii din ţară. A semnat mai multe volume de traduceri şi un volum de interviuri. Din anul 2000 până în 2009 - editor executiv la Ziarul de Duminică.