Cum a fost trăit cutremurul de un român care lucrează la Tokyo

Mihai I., un tânăr român care lucrează la o mare bancă de investiţii în Tokio, aflându-se în Japonia de câţiva ani, era în timpul cutremurului de vineri într-o întâlnire cu investitori din Australia, povesteşte fratele său din România, Ionuţ I.:

"După cutremur (care a avut loc vineri în jurul orei 14.00 ora Japoniei, ora 8 ora României - n.red.), fratele meu l-a sunat pe tata, prin internet. Internetul a mers, telefoanele nu mai funcţionau. Toată lumea a fost surprinsă câte de bine a funcţionat internetul, de nota 10. Ei au acoperire 3G peste tot. Fratele meu era într-o şedinţă când a început cutremurul. Era la etajul 31. Clă­direa, aflată în centrul Tokioului, are nişte suporţi, nişte pistoane cu amortizor la cutremur. Când cutremurul s-a intensificat, au început să intre în funcţiune speakerele automate. Speakerele automate acţionează ca nişte detec­toa­re de fum în clădirile noastre, intră în funcţiune la un cutremur de peste o anume intensitate. Speakerele spuneau: ascundeţi-vă sub birouri, luaţi-vă măsuri de precauţie. Când s-a terminat s-au uitat pe geam, de unde se vede Tokyo Bay şi un pic din Yokohama. Se vedeau incendiile din suburbii. Imediat s-a făcut apelul, toată lumea a dat raportul unde se află, acolo se ţine foarte strict evidenţa angajaţilor în situaţiile de urgenţă. A coborât pe jos în stradă, unde nu mai circula niciun autobuz, nici metroul, nimic. Nu era nimeni pe stradă, era o linişte ca într-un sătuc. A fost o senzaţie copleşitoare, pentru că Tokio în mod normal este numai un vuiet de oameni şi de maşini. Numai maşinile de siguranţă mai circulau din când în când. Compania a asigurat angajaţilor care nu au avut cum să plece acasă cazarea şi masa în clădire. El a plecat pentru că ştia că putea ajunge pe jos, chiar dacă era nevoie de câteva ore de mers. Toţi încercau să dea de familie. În drum spre casă, seara, a văzut urmele de la tsunami pe stâlpi, apa ajunsese la doi metri înălţime. Valul trecuse cu câteva ore înainte, la circa jumătate de oră după cutremur.

Tsunami vine şi se retrage, iar valul de retragere este la fel de periculos precum cel iniţial. Apa vine şi unde găseşte porţiuni mai joase rămâne, iar unde nu, se retrage iar în mare. A urcat pe jos la apartamentul de la etajul 26, lucrurile în casă erau destul de OK. Abia când a început să se informeze de la TV şi pe internet şi-a dat seama cât de dramatică era situaţia. Norocul pentru Tokio a fost că epicentrul cutremurului a fost mai la nord. Imediat vineri seara s-au impus restricţii de electricitate: oprire pentru trei ore pe zi. Au rămas doar 12 zone în centrul Tokioului unde nu sunt restricţii, unde se află instituţiile importante. Într-un final metroul a reînceput să circule, dar oraşul era şi sâmbătă la fel de amorţit.

Cea mai mare teamă este în ceea ce priveşte centrala atomică de la Fukushima.

El are încredere în japonezi, care au trecut prin multe nenorociri în istoria lor şi sunt rezistenţi la durere. Sunt un popor care a suferit şi ştie să facă faţă suferinţei. Nu pot să spun că nu l-a marcat experienţa. El spunea că totul e în regulă, dar l-am văzut pe video skype că e marcat. Se va duce la serviciu luni".

Mihai I. a terminat Facultatea de relaţii inter­naţionale din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, apoi a câştigat o bursă la un master în business în Japonia. De la finalizarea studiilor lucrează la sediul din Tokio al unei bănci de investiţii.

• "Fiecare japonez are la serviciu o trusă de urgenţă unde se află mâncare şi apă pentru trei zile şi o cască de protecţie. Aşa a mers pe stradă, cu casca.
• La magazine au început să se găsească mai greu unele produse de bază, lapte spre exemplu. După ce a fost anunţată posibilitatea unui accident nuclear, oamenii au început să-şi facă provizii şi au apărut cozile. Imediat după cutremur nu erau cozi la magazinele alimentare, dar sâmbătă apăruseră.
• Oamenii stau în ordine la coadă, acolo se vede că respectul faţă de comunitate este mai mare decât interesul individual; am fost în Japonia, ei consideră că totul se mişcă în jurul comunităţii, că oamenii sunt legaţi între ei, că există o interconectivitate, se respectă între ei pentru ceea ce face celălalt.
• Porturile au în larg «apărătoare» pentru tsunami, nişte garduri de metal care se ridică la trei metri înălţime atunci când este anunţat pericolul. Acum a fost degeaba, pentru că valul a fost mult mai înalt"