Arte marţiale (II). Ultimii vor fi cei dintâi/ de Alexandru Ciolan

Pe atunci ţara era ocupată de japonezi, care interziseseră practicarea artelor marţiale tradiţionale coreene (taekyon, combinaţie de dans şi gimnastică, cu mişcări circulare şi fluide), singurele acceptate fiind cele ale ocupanţilor.

Pe cât de firav tot pe atât de rebel, pe cât de bolnăvicios tot pe atât de voluntar, Choi a fost exmatriculat la vârsta de 12 ani pentru că îndemna la revoltă împotriva japonezilor. Dorind să-l disciplineze, tatăl său l-a trimis să înveţe caligrafia şi scrierea chinezească la unul dintre marii maeştri coreeni. Când l-a văzut cât era de pricăjit, maestrul a hotărât că, pentru a se înălţa şi a se întări fizic trebuia să-l înveţe, pe lângă caligrafie, şi arta luptelor cu piciorul, taekyon, pe care o practica în secret, în pofida interdicţiei japonezilor.

În 1937, Choi a plecat în Japonia să-şi continue studiile. De-a lungul celor cinci ani petrecuţi la Kyoto şi Tokyo, în paralel cu studiile liceale şi universitare, s-a iniţiat şi perfecţionat în karate, stilul shotokan, ajungând să deţină centura neagră 2 dan (gradul al doilea de maestru din cele nouă posibile).

În 1942 s-a întors în Coreea şi, ca să evite înrolarea în armata japoneză (începuse al doilea război mondial), s-a ascuns. A fost prins şi dus sub arme, a încercat să dezerteze ca să se alăture Armatei Coreene de Eliberare, dar a fost arestat şi trimis în închisoare la Phenian, sub acuzaţia de trădare. Urma să fie executat pe 18 august 1945, dar, când mai erau numai trei zile până la soroc, Coreea a fost eliberată şi a scăpat cu viaţă.

În celula din Phenian, ca să nu se urce pe pereţi de plictiseală şi să nu-şi piardă condiţia fizică, a început să dezvolte un nou stil de lupte rezultat din combinaţia între taekyon şi karate. Se povesteşte că primii lui elevi au fost colegul de celulă şi gardianul, urmaţi la scurt timp de ceilalţi deţinuţi, curtea închisorii devenind un dojo (sală în care sunt practicate artele marţiale japoneze).

După încheierea războiului şi eliberarea din închisoare, a fost numit locotenent în noua armată coreeană şi, de atunci înainte, în toate funcţiile militare pe care le-a deţinut şi-a instruit subordonaţii în noua artă marţială pe care o crease. Şi nu numai subordonaţii: primii străini pe care i-a iniţiat în ceea ce considera a fi o sinteză superioară a celor două arte de la care pornise au fost militarii americani staţionaţi în Coreea. Aceştia, pentru care nu existau alte arte marţiale decât judo şi karate, au numit noile tehnici "karate japonez" - şi numele continuă să fie folosit de americani până în ziua de azi.

În 1953, la semnarea armistiţiului care punea capăt Războiului din Coreea, Choi era general de brigadă, comandant al unei divizii de infanterie şi scrisese primul manual de spionaj militar apărut în Coreea (publicat la sfârşitul aceluiaşi an).

În 1954, noua divizie de infanterie pe care a creat-o şi pe care o comanda devenise centrul în care erau formaţi instructori ai noii arte marţiale, care în anul următor, 1955, odată cu recunoaşterea formală, avea să capete şi un nume oficial (ales, evident, de generalul Choi): taekwondo (din cor. tae "a lovi cu piciorul", kwon "a lovi cu cantul palmei" şi do "cale" sau "artă" - prin urmare, "arta de a lovi cu piciorul şi cu cantul palmei"). Taekwondo a fost declarat imediat, într-un avânt propagandistic propriu epocii războiului rece, sport naţional sud-coreean.

În 1959 a început cariera internaţională a taekwondo, odată cu turneul echipei alcătuite din Choi şi 19 deţinători ai centurii negre de taekwondo prin ţări din Orientul Îndepărtat. În acelaşi an s-a născut şi Asociaţia Coreeană de Taekwondo, al cărei preşedinte nu putea fi altcineva decât generalul Choi, care a publicat şi primul său text în coreeană despre taekwondo. În 1960, Generalul a vizitat Statele Unite, unde a pus sămânţa noului sport. La întoarcerea în ţară a fost numit şeful serviciilor secrete ale armatei sud-coreene, apoi comandantul unui Corp de Armată.

Cu un părinte atât de celebru şi de puternic, taekwondo s-a extins cu viteza fulgerului atât printre sud-coreeni (devenind materie obligatorie de studiu în armată şi poliţie), cât şi printre militarii americani.

Din 1962 începe cariera de ambasador a generalului Choi, pe care a îmbinat-o cu aceea de promotor în străinătate, peste tot pe unde a ajuns, al taekwondo-ului - şi avea să străbată, de-a lungul deceniilor, Asia, Americile, Europa (a ajuns şi în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia şi Iugoslavia, dar a ocolit România).

În 1966 se creează Federaţia Internaţională de Taekwondo (FIT), cu sediul la Seul, al cărei preşedinte este generalul Choi. În 1972, Federaţia (şi, odată cu ea, Preşedintele ei) se mută la Toronto, în Canada. Doi ani mai târziu, în 1974, are loc primul Campionat Mondial de Taekwondo, la Montreal, iar din anul 2000 este probă olimpică.

Federaţia Română de Taekwon-do ITF a fost fondată în anul 2000. Tot de atunci avem, în baza de date a DCR, şi prima atestare în presă a cuvântului: "Tae kwon do este o artă marţială coreeană, care urmăreşte execuţia mişcărilor fără timp de reflecţie, totul devenind instinctual. Este ca o meditaţie în mişcare" (Cosmo, 1/ 2000 p. 37, comunicat de Mădălina Scarlat).

Generalul Choi a decedat în iunie 2002, la Phenian, de cancer la stomac. Cu numai o lună în urmă apăruse într-o demonstraţie de taekwondo. Pe pagina de internet a FIT, declara, plin de mândrie: "Eu sunt omul cu cei mai mulţi discipoli din lume". Se gândea la cei peste 50 de milioane de practicanţi de taekwondo din peste 100 de ţări (între timp cifrele au crescut)...

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-română al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Fărâmiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi. Are un nepot.