Quinta essentia

Paracelsus - Opus Paramirum. Principiile arte medicale. Cuvânt înainte de Franz Hartmann. Traducere, note şi îngrijire ediţie, Alexandru Anghel. Paracelsus (1493-1541) celebru fizician, astrolog, medic, teolog, filosof elveţian, este mai ales cunoscut pentru scrierile sale despre alchimie. Insa, geniul acestui autor a adus o serie de contributii si in domeniul medicinei. Printre altele, el este considerat parintele toxicologiei moderne, fiind primul care a pus in discutie efectul exercitat de substante asupra corpului uman, sustinand in premiera utilizarea substantelor chimice si a mineralelor in medicina. Conceptia sa hermetica era aceea ca boala si sanatatea din corp se bazeaza pe asemanarea dintre om (microcosmos) si Natura (macrocosmos). Paracelsus a pus un accent fara precedent in stiinta medicala asupra observatiei si experimentului, redefinind practic atat rolul medicului cat si pe cel al medicinei ca arta. Paracelsus ramane o figura renascentista de mare complexitate, cercetarile sale asupra alchimiei, medicinei, cosmologiei, astrologiei etc, precum si personalitatea sa controversata fiind inca aduse in discutie in universitati si in diferite cercuri culturale din Europa secolului XXI.

Potrivit lui Paracelsus toate functiile organice au la baza activitatea unui principiu universal de Viaţă. Dacă activitatea principiului de viaţă se desfăşoară intr-o formă, in condiţii normale si neîmpiedicată de vreun obstacol, o asemenea stare se numeste "sănătate". Daca activitatea lui este impiedicată de o cauză oarecare si acţionează anormal, o asemenea stare se numeste "boală". Acestui principiu de viata Paracelsus ii da numele de Archaeus. Acesta nu este o substanţă materială in accepţia obişnuită a termenului, ci o esenţă spirituală atotprezentă si invizibilă.

Louis-Claude de Saint-Martin - Despre Numere. Principiile, esenţa şi puterea lor. Cuvânt introductiv de Arthur Edward Waite. Traducere din franceză şi îngrijire ediţie, George Scrima. Este lucrarea majoră a lui Louis-Claude de Saint-Martin, elaborată în 1787. Numerele nu reprezintă decât traducerea prescurtată sau limbajul concis al adevărurilor şi legilor al căror text şi idei sunt în Dumnezeu, în om şi în natură, susţine autorul. Le-am mai putea defini ca fiind portretul intelectual şi oral al operaţiunilor naturale ale fiinţelor, ba chiar limita si capătul proprietăţilor fiintelor, precum si acea măsură pe care acestea n-ar putea-o depăşi fără a se rătăci si a se pierde, fapt ce i-a făcut pe unii să spună că numerele reprezintă intelepciunea fiinţelor si ceea ce le impiedică să nu devină smintite.

Trebuie să ne păzim să facem separarea numerelor de ideea reprezentată de fiecare dintre ele, pentru că atunci ele îşi vor pierde toate virtuţile, devenind precum sintaxa unei limbi ale cărei cuvinte ne sunt necunoscute. Caracterul fiecărui număr al decadei trebuie să fie descoperit prin operatia specifică de care el este unit şi de obiectul al cărui număr el este. De aici decurge faptul că virtutea fiinţelor nu rezidă în numere, ci acele numere există în virtutea acelor fiinţe care derivă din ele. Cu ajutorul inteligentei omeneşti pot fi obţinute avantaje imense din folosirea corespunzătoare a numerelor.

Numerele - mai spuneLouis-Claude de Saint-Martin - îşi primesc valoarea prin natura lucrurilor şi nu prin voinţa omului; ele ne conduc către adevărul de cel mai înalt nivel, ce este esenţialmente conectat cu fiinţa noastră. Fără cheia numerelor, corespondenţa dintre cele trei regiuni ale adevăratei filosofii, divină, spirituală şi naturală, nu poate fi stabilită sau apreciată în mod corect.