Nu omorâţi iepurele!/ de Stelian Ţurlea
Autor:
Stelian Turlea
16.03.2011
O amuzantă coincidenţă face ca traducerea romanului lui Arto Paasilinna, Anul Iepurelui*), să fi apărut cu puţin înainte să înceapă chiar Anul Iepurelui, potrivit calendarului chinez. Că a început Anul Iepurelui de Metal are mai puţină importanţă, iepurele e iepure indiferent din ce este făcut!
Până la această traducere nu auzisem de Arno Paasilinna, sunt
convins că nici majoritatea covârşitoare a celor care au citit sau
vor citi cartea. Aproape că nici nu mă interesează amănuntele
biografiei sale, poate doar dacă a mai scris vreun roman comparabil
cu cel despre care vorbim acum. Un roman picaresc de-a dreptul
încântător, la sfârşitul lecturii nu m-au mai surprins informaţiile
furnizate de editură pe ultima copertă - cartea a fost distinsă cu
numeroase premii internaţionale, tradusă în 25 de ţări şi
ecranizată de două ori, o dată în Finlanda şi altă dată în
Franţa.
Este o parabolă despre o călătorie iniţiatică. Un jurnalist
plictisit de monotonie şi terorizat de o soţie prea voluntară,
găseşte un iepure cu lăbuţa ruptă, după ce a fost lovit de o
maşină, şi-l ia cu el să-l îngrijească. De fapt, ziaristul pleacă
în lume cu iepurele. Şi încep aventurile, unele stupide, altele
memorabile. Ziaristul află de la un veterinar cum să hrănească
iepurele, face rost de un permis de port-iepure, ca să nu-i fie
confiscat, cutreieră Finlanda, ţara unde se petrece acţiunea,
învaţă să se adapteze unor condiţii vitrege, pe care nu şi le
imagina, încearcă meserii noi, întâlneşte oameni dintre cei mai
diverşi, e arestat de mai multe ori, supravieţuieşte unor incendii
şi beţii cumplite, urmăreşte un urs pe care-l doboară pe teritoriul
Uniunii Sovietice (romanul a apărut acum 35 de ani, pe vremea când
exista Uniunea Sovietică), unde a ajuns fără să-şi dea seama, se
întoarce în Finlanda şi ajunge la închisoare, de unde este eliberat
de preşedintele ţării. Peste tot, eroul este însoţit de iepurele
său, unii vor să i-l fure, alţii i-l admiră.
Nu mă interesează ce a făcut ziaristul după ce se termină
povestea din această carte, nici cât şi-a mai păstrat iepurele,
deşi aş vrea să cred că până la adânci bătrâneţi, îmi este
suficient că aventurile lor mi-au dat un teribil sentiment de
libertate.
*) Arto Paasilinna - Anul Iepurelui, Editura Humanitas
fiction, colecţia Raftul Denisei. Traducere şi note de Teodor
Palic