Femeia perfectă pentru Hendrik (III). Înclinaţii exhibiţioniste/ de Ramona Tarka

Ziarul Financiar 16.03.2011

Între timp Hendrik se orientase suficient pentru a observa o anumită ordine în lucrări: bărbaţii în roşu-verde erau toţi parcă mai musculoşi, cu fundul bombat şi - imposibil să nu observi - penisul curbat ca un desfundător de ţevi. Mai în dreapta o serie în alb-negru, reprezentând un individ cu umeri înguşti, organul genital lung şi subţire şi chip neclar. Alături o lucrare probabil neterminată în roz şi negru, din care pornea un şarpe încolăcit...

- Bei o cafea? îl întrebă şi răsări în faţa lui. În degetele răşchirate ţinea cu siguranţă vreo zece cutiuţe goale, inscripţionate cu numele unei celebre cafenele, iar pe buricele degetelor îi străluceau stropi de lapte. Un hobby de-al meu, spuse femeia şi râse. Fofo e nebună după lapte pentru cafea!
Într-un alt decor, Hendrik s-ar fi prins cu mult mai repede că Fofo era pisica.
Dolores se duse dincolo şi după scurt timp atelierul mirosea şi mai puternic a cafea şi scorţişoară.
- Cum faci, pictezi după modele sau ...? întrebă el în direcţia uşii întredeschise. Ea apăru cu două căni în mână, îi dădu una lui şi pescui o folie intactă cu lapte de pe jos. Mario, spuse şi arătă spre fundul colorat. Ăla în alb-negru e Uwe şi dincolo e Hendrik cu penisul lui roz.
- La naiba, spuse el şi sorbi din cafea. Ai deja un Hendrik, înseamnă că vin prea târziu!
Dolores aduse cu mâna liberă un scaun târâş, de parcă l-ar fi urecheat, şi îl puse în faţa oaspetelui. Se aşeză apoi turceşte în faţa lui şi păru să nu observe cafeaua care i se prelingea peste degete.
- Tu nu ai poza pentru mine, aşa-i?
- De ce spui asta? Poate că sunt un model celebru!
- De asta îmi păreai cunoscut! râse ea.
Tăcură amândoi.
- Cum de te-ai înscris la Dream-date? îl întrebă.
- Nu-mi mai amintesc exact, eram rupt de beat. Şi tu?
- Eu nu eram ruptă de beată, râse Dolores şi continuă pe un ton brusc serios: Am sunat să te cunosc pe tine. Trebuia să îl văd pe candidatul cu cele mai mici şanse la femei! Dar nu arăţi nici pe departe cum mă aşteptam.
- Aha. Şi cum arăt?
Dolores puse jos cana de cafea, al cărei conţinut profită de ocazie şi se mai revărsă o dată pe podea, şi dispăru după o draperie. Se întoarse cu o oglindă de înălţimea unui om.
- Aşa arăţi, spuse sprijinind-o din spate.
- Aşa deci, spuse Hendrik trecându-şi rapid mâna prin păr. Cărunt, obosit, transpirat!
Capul lui Dolores se iţi de după oglindă:
- Sigur pe sine, amuzant, plin de şarm, zâmbi ea.
- Astea sunt trăsături de caracter. Era vorba despre cum arăt.
Dolores întoarse oglinda invers şi o sprijini de perete.
- Sunt sexy bărbaţii când au dreptate. Câtă vreme nu e vorba despre propriul iubit!
- Aş prefera să fiu eu sexy şi nu părerile mele, răspunse Hendrik regretându-şi replica deja în timp ce vorbea.
Dolores râse.
- Am nevoie de un model masculin care să fie timid şi nesigur, ba chiar neajutorat. Nu trebuie neapărat să fie urât, dar să se simtă aşa, explică ea. Teza viitoarei mele expoziţii este că noi oamenii nu reuşim niciodată să ne iertăm micile - sau marile - noastre imperfecţiuni.
- Înţeleg. Şi te-ai gândit că cine altul dacă nu candidatul cu cele mai mici şanse...
- Exact. Ca să dau peste tine. Cum de te-ai ales cu titlul ăsta, de fapt?
Hendrik ridică din umeri.
- Laura mi-a spus că ai fi avut o grămadă de relaţii, dar că dintr-un motiv sau altul s-au dus de râpă toate.
Laura Preis! rânji Hendrik. Oare ce-o spune acuma?
- Se descurcă ea, spuse Dolores, de parcă i-ar fi ghicit gândurile.
- Şi ce te faci acum? întrebă Hendrik. Dacă eu îţi sunt prea frumos?
Dolores râse din nou. Din fericire ceaşca era deja pe jumătate goală, aşa că nu mai scăpară decât doi stropi.
- Te pictez şi pe tine, n-ai grijă.
- Sigur, pentru noua ta expoziţie, cu titlul: "Bărbat plin de şarm, prins şi bătut de Laura Preis!"
- Mai degrabă dat în judecată, spuse ea şi continuă, observându-i privirea perplexă: Aţi semnat probabil un contract, sau nu?
Ceaşca lui Hendrik rămase suspendată în drum spre gură.
- Un contract? Pentru ce?
- Mă gândesc că acum trebuie să scrie finalul poveştii. La urma urmei, e subiectul principal al revistei din ultimele săptămâni. Cică 10.000 de cititori ar fi candidat pentru titlu.
Hendrik simţi că îl ia cu ameţeală. Contract? Judecată?
- N-am semnat nimic, spuse cu voce tare, mai mult ca să se liniştească pe sine. Ieri am văzut-o pe Laura Preis pentru prima dată şi nu avea la ea nici un fel de hârtii, în afară de mapa cu poza ta. Drăguţă, apropo.
- Şi când te-ai înscris? Pe internet? insistă ea.
Fir-ar să fie! Nici măcar nu citise documentul cu pricina. Treaz, adică. Ar fi oare posibil să... şi deodată simţi că nu este nimic mai urgent decât să alerge acasă şi să scotocească prin inbox. Dolores îi oferi laptopul ei, dar Hendrik voia să fie în faţa propriului aparat. Stabiliră rapid o întâlnire pentru a doua zi, după care se năpusti pe scări în jos.
Afară începuse să plouă, strada era udă iar pietonii păreau să fi dispărut cu toţii undeva. Hendrik se gârbovi instinctiv, să-şi apere gâtul cald, şi băgă mâinile mai adânc în buzunare. Silueta care se oglindi pentru o clipă în vitrina de la colţ îi aminti, cu o durere ascuţită, de tatăl lui. Traversă cu paşi mari strada, fără să aştepte să se facă verde. În faţa magazinului turcesc o femeie cu o umbrelă închisă în mână aştepta să se oprească ploaia. Hendrik ezită scurt, apoi intră în magazin.
Pantofii erau uzi leoarcă şi lăsau urme negre pe parchet, cu toate astea nu şi-i dădu jos. Nu ştia nici el de unde venea senzaţia asta plăcută, care îl încerca de câte ori intra în locuinţă încălţat; poate sărbătorea astfel absenţa unei femei care să îl ia la rost, reuşind aşa să nu se gândească ce bine i-ar fi făcut prezenţa ei.
În bucătărie se opri, pescui din buzunar pachetul de scorţişoară pe care tocmai îi cumpărase şi îl băgă în dulap. Când ajunse în birou, tălpile pantofilor erau aproape uscate şi până porni calculatorul îşi schimbă şi cămaşa.
Când i se deschise contul de email, îşi dădu seama că nu era nevoie să mai caute prin inbox, pentru că Laura Preis ajunsese înaintea lui:
1 unread email
From: laurapreis@xs4all.nl
To: gBuskamp@xs4all.nl
Subjekt: Re:Re: CV Hendrik Buskamp - Anexa
Dragă Hendrik,
deoarece aţi dispărut azi atât de brusc, nu am mai avut ocazia să discutăm cum va decurge pe viitor colaborarea noastră. Fără îndoială că mâine la ora 10.00 a.m. vom lămuri toate aspectele. Din păcate ne lipseşte înregistrarea întâlnirii dvs. cu Dolores şi de aceea mă văd nevoită să vă cer un raport scris asupra acesteia. Anexez contractul pe care l-aţi semnat la începutul acţiunii noastre, pentru cazul în care l-aţi rătăcit .
Vă doresc o seară plăcută şi aştept plină de bucurie să ne revedem.
Cu stimă,
Laura Preis
Agenţia Dream-date, Viena
Anexa 1:
CONTRACT
Între Agenţia Dream-date Viena, cu sediul pe strada ... nr... Viena, reprezentată de doamna Laura Preis şi domnul Hendrik Buskamp cu domiciliul vienez pe strada... nr... Domnul Hendrik Buskamp se obligă ca în perioada 1-15 iunie (şi la nevoie şi după această dată) să se întâlnească zilnic cu colaboratoarea noastră şi să îi ofere acesteia toate informaţiile de care este nevoie pentru găsirea partenerei sale ideale. Şedinţele vor avea loc în locuinţa sa din strada... nr... Domnul Buskamp se mai obligă să ia parte la fiecare întâlnire stabilită, iar la final la o şedinţă foto profesionistă, alături de partenera aleasă.
Agenţia Dream-date se obligă să caute partenera potrivită pentru domnul Buskamp, prin metode specifice.
Prezentul act a fost emis în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte.
Modificări ale contractului vor fi efectuate doar cu acordul scris al ambelor părţi.
Semnat astăzi, 15 mai, de către
Hendrik Buskamp, Laura Preis.
solicitant reprezentanta Agenţiei Dream-date
Ps. Vedeţi acum cât de util a fost chestionarul nostru pe teme sexuale. Dacă nu ne-aţi fi adus la cunoştinţă înclinaţiile dvs. exhibiţioniste, atunci probabil că doamna Klein nici nu ar fi fost selecţionată...
Hendrik se lăsă pe spate şi închise ochii. Înclinaţii exhibiţioniste? Recunoştea, fusese mort de beat când se înscrisese şi nu-şi amintea niciun cuvânt! Dar exhibiţionist? El, care abia dacă intra vreodată la vreun veceu public! Se ridică şi începu să se învârtă prin cameră. Ştia că pasul următor era extrem de important pentru liniştea lui din următoarele două-trei săptămâni. Aşadar: ieri încă se bucurase că cineva îi aduce acasă femeia perfectă. Ce se schimbase între timp? Clar, nu suporta ca cineva să îi spună ce să facă! Din cauza asta se dusese de râpă şi ultima lui relaţie, de rămăsese singur şi trist. Era clar că avea nevoie de ajutor.
Căută febril mapa neagră, sperând că nu o uitase la Dolores şi o găsi într-un final pe măsuţa de la intrare, unde se uitase deja de două ori. Găsi şi numărul de telefon înăuntru. O jumătate de oră mai târziu, Dolores bătea la uşa lui.
Va urma