Femeia perfectă pentru Hendrik (III). Înclinaţii exhibiţioniste/ de Ramona Tarka
Ziarul Financiar
16.03.2011
Între timp Hendrik se orientase suficient pentru a observa o anumită ordine în lucrări: bărbaţii în roşu-verde erau toţi parcă mai musculoşi, cu fundul bombat şi - imposibil să nu observi - penisul curbat ca un desfundător de ţevi. Mai în dreapta o serie în alb-negru, reprezentând un individ cu umeri înguşti, organul genital lung şi subţire şi chip neclar. Alături o lucrare probabil neterminată în roz şi negru, din care pornea un şarpe încolăcit...
- Bei o cafea? îl întrebă şi răsări în faţa lui. În degetele
răşchirate ţinea cu siguranţă vreo zece cutiuţe goale,
inscripţionate cu numele unei celebre cafenele, iar pe buricele
degetelor îi străluceau stropi de lapte. Un hobby de-al meu, spuse
femeia şi râse.
Fofo e nebună după lapte pentru cafea!
Într-un alt decor, Hendrik s-ar fi prins cu mult mai repede că
Fofo era pisica.
Dolores se duse dincolo şi după scurt timp atelierul mirosea
şi mai puternic a cafea şi scorţişoară.
- Cum faci, pictezi după modele sau ...? întrebă el în
direcţia uşii întredeschise. Ea apăru cu două căni în mână, îi dădu
una lui şi pescui o folie intactă cu lapte de pe jos. Mario, spuse
şi arătă spre fundul colorat. Ăla în alb-negru e Uwe şi dincolo e
Hendrik cu penisul lui roz.
- La naiba, spuse el şi sorbi din cafea. Ai deja un Hendrik,
înseamnă că vin prea târziu!
Dolores aduse cu mâna liberă un scaun târâş, de parcă l-ar fi
urecheat, şi îl puse în faţa oaspetelui. Se aşeză apoi turceşte în
faţa lui şi păru să nu observe cafeaua care i se prelingea peste
degete.
- Tu nu ai poza pentru mine, aşa-i?
- De ce spui asta? Poate că sunt un model celebru!
- De asta îmi păreai cunoscut! râse ea.
Tăcură amândoi.
- Cum de te-ai înscris la Dream-date? îl
întrebă.
- Nu-mi mai amintesc exact, eram rupt de beat. Şi tu?
- Eu nu eram ruptă de beată, râse Dolores şi continuă pe un
ton brusc serios: Am sunat să te cunosc pe tine. Trebuia să îl văd
pe candidatul cu cele mai mici şanse la femei! Dar nu arăţi nici pe
departe cum mă aşteptam.
- Aha. Şi cum arăt?
Dolores puse jos cana de cafea, al cărei conţinut profită de
ocazie şi se mai revărsă o dată pe podea, şi dispăru după o
draperie. Se întoarse cu o oglindă de înălţimea unui om.
- Aşa arăţi, spuse sprijinind-o din spate.
- Aşa deci, spuse Hendrik trecându-şi rapid mâna prin păr.
Cărunt, obosit, transpirat!
Capul lui Dolores se iţi de după oglindă:
- Sigur pe sine, amuzant, plin de şarm, zâmbi ea.
- Astea sunt trăsături de caracter. Era vorba despre cum
arăt.
Dolores întoarse oglinda invers şi o sprijini de perete.
- Sunt sexy bărbaţii când au dreptate. Câtă vreme nu e vorba
despre propriul iubit!
- Aş prefera să fiu eu sexy şi nu părerile mele, răspunse
Hendrik regretându-şi replica deja în timp ce vorbea.
Dolores râse.
- Am nevoie de un model masculin care să fie timid şi nesigur,
ba chiar neajutorat. Nu trebuie neapărat să fie urât, dar să se
simtă aşa, explică ea. Teza viitoarei mele expoziţii este că noi
oamenii nu reuşim niciodată să ne iertăm micile - sau marile -
noastre imperfecţiuni.
- Înţeleg. Şi te-ai gândit că cine altul dacă nu candidatul cu
cele mai mici şanse...
- Exact. Ca să dau peste tine. Cum de te-ai ales cu titlul
ăsta, de fapt?
Hendrik ridică din umeri.
- Laura mi-a spus că ai fi avut o grămadă de relaţii, dar că
dintr-un motiv sau altul s-au dus de râpă toate.
Laura Preis! rânji Hendrik. Oare ce-o spune acuma?
- Se descurcă ea, spuse Dolores, de parcă i-ar fi ghicit
gândurile.
- Şi ce te faci acum? întrebă Hendrik. Dacă eu îţi sunt prea
frumos?
Dolores râse din nou. Din fericire ceaşca era deja pe jumătate
goală, aşa că nu mai scăpară decât doi stropi.
- Te pictez şi pe tine, n-ai grijă.
- Sigur, pentru noua ta expoziţie, cu titlul: "Bărbat plin de
şarm, prins şi bătut de Laura Preis!"
- Mai degrabă dat în judecată, spuse ea şi continuă,
observându-i privirea perplexă: Aţi semnat probabil un contract,
sau nu?
Ceaşca lui Hendrik rămase suspendată în drum spre gură.
- Un contract? Pentru ce?
- Mă gândesc că acum trebuie să scrie finalul poveştii. La
urma urmei, e subiectul principal al revistei din ultimele
săptămâni. Cică 10.000 de cititori ar fi candidat pentru
titlu.
Hendrik simţi că îl ia cu ameţeală. Contract? Judecată?
- N-am semnat nimic, spuse cu voce tare, mai mult ca să se
liniştească pe sine. Ieri am văzut-o pe Laura Preis pentru prima
dată şi nu avea la ea nici un fel de hârtii, în afară de mapa cu
poza ta. Drăguţă, apropo.
- Şi când te-ai înscris? Pe internet? insistă ea.
Fir-ar să fie! Nici măcar nu citise documentul cu pricina.
Treaz, adică. Ar fi oare posibil să... şi deodată simţi că nu este
nimic mai urgent decât să alerge acasă şi să scotocească prin
inbox. Dolores îi oferi laptopul ei, dar Hendrik voia să fie în
faţa propriului aparat. Stabiliră rapid o întâlnire pentru a doua
zi, după care se năpusti pe scări în jos.
Afară începuse să plouă, strada era udă iar pietonii păreau să
fi dispărut cu toţii undeva. Hendrik se gârbovi instinctiv, să-şi
apere gâtul cald, şi băgă mâinile mai adânc în buzunare. Silueta
care se oglindi pentru o clipă în vitrina de la colţ îi aminti, cu
o durere ascuţită, de tatăl lui. Traversă cu paşi mari strada, fără
să aştepte să se facă verde. În faţa magazinului turcesc o femeie
cu o umbrelă închisă în mână aştepta să se oprească ploaia. Hendrik
ezită scurt, apoi intră în magazin.
Pantofii erau uzi leoarcă şi lăsau urme negre pe parchet, cu
toate astea nu şi-i dădu jos. Nu ştia nici el de unde venea
senzaţia asta plăcută, care îl încerca de câte ori intra în
locuinţă încălţat; poate sărbătorea astfel absenţa unei femei care
să îl ia la rost, reuşind aşa să nu se gândească ce bine i-ar fi
făcut prezenţa ei.
În bucătărie se opri, pescui din buzunar pachetul de
scorţişoară pe care tocmai îi cumpărase şi îl băgă în dulap. Când
ajunse în birou, tălpile pantofilor erau aproape uscate şi până
porni calculatorul îşi schimbă şi cămaşa.
Când i se deschise contul de email, îşi dădu seama că nu era
nevoie să mai caute prin inbox, pentru că Laura Preis ajunsese
înaintea lui:
1 unread email
From: laurapreis@xs4all.nl
Subjekt: Re:Re: CV Hendrik Buskamp - Anexa
Dragă Hendrik,
deoarece aţi dispărut azi atât de brusc, nu am mai avut ocazia
să discutăm cum va decurge pe viitor colaborarea noastră. Fără
îndoială că mâine la ora 10.00 a.m. vom lămuri toate aspectele. Din
păcate ne lipseşte înregistrarea întâlnirii dvs. cu Dolores şi de
aceea mă văd nevoită să vă cer un raport scris asupra acesteia.
Anexez contractul pe care l-aţi semnat la începutul acţiunii
noastre, pentru cazul în care l-aţi rătăcit .
Vă doresc o seară plăcută şi aştept plină de bucurie să ne
revedem.
Cu stimă,
Laura Preis
Agenţia Dream-date, Viena
Anexa 1:
CONTRACT
Între Agenţia Dream-date Viena, cu sediul pe strada ... nr...
Viena, reprezentată de doamna Laura Preis şi domnul Hendrik Buskamp
cu domiciliul vienez pe strada... nr... Domnul Hendrik Buskamp se
obligă ca în perioada 1-15 iunie (şi la nevoie şi după această
dată) să se întâlnească zilnic cu colaboratoarea noastră şi să îi
ofere acesteia toate informaţiile de care este nevoie pentru
găsirea partenerei sale ideale. Şedinţele vor avea loc în locuinţa
sa din strada... nr... Domnul Buskamp se mai obligă să ia parte la
fiecare întâlnire stabilită, iar la final la o şedinţă foto
profesionistă, alături de partenera aleasă.
Agenţia Dream-date se obligă să caute partenera potrivită
pentru domnul Buskamp, prin metode specifice.
Prezentul act a fost emis în două exemplare, câte unul pentru
fiecare parte.
Modificări ale contractului vor fi efectuate doar cu acordul
scris al ambelor părţi.
Semnat astăzi, 15 mai, de către
Hendrik Buskamp,
Laura Preis.
solicitant
reprezentanta
Agenţiei Dream-date
Ps. Vedeţi acum cât de util a fost chestionarul nostru pe teme
sexuale. Dacă nu ne-aţi fi adus la cunoştinţă înclinaţiile dvs.
exhibiţioniste, atunci probabil că doamna Klein nici nu ar fi fost
selecţionată...
Hendrik se lăsă pe spate şi închise ochii. Înclinaţii
exhibiţioniste? Recunoştea, fusese mort de beat când se înscrisese
şi nu-şi amintea niciun cuvânt! Dar exhibiţionist? El, care abia
dacă intra vreodată la vreun veceu public! Se ridică şi începu să
se învârtă prin cameră. Ştia că pasul următor era extrem de
important pentru liniştea lui din următoarele două-trei săptămâni.
Aşadar: ieri încă se bucurase că cineva îi aduce acasă femeia
perfectă. Ce se schimbase între timp? Clar, nu suporta ca cineva să
îi spună ce să facă! Din cauza asta se dusese de râpă şi ultima lui
relaţie, de rămăsese singur şi trist. Era clar că avea nevoie de
ajutor.
Căută febril mapa neagră, sperând că nu o uitase la Dolores şi
o găsi într-un final pe măsuţa de la intrare, unde se uitase deja
de două ori. Găsi şi numărul de telefon înăuntru. O jumătate de oră
mai târziu, Dolores bătea la uşa lui.
Va urma