Valeriu Stoica intră de partea lui Constanda într-un proces de 200 mil. € cu Primăria Capitalei

Casa de avocatură Stoica & Asociaţii, condusă de Valeriu Stoica, fost ministru al justiţiei şi unul dintre cei mai puternici avocaţi pledanţi, a fost angajată de către Costică Constanda într-unul dintre cele mai "grele" dosare aflate pe rolul instanţelor din România.

Omul de afaceri cere despăgubiri de 200 de milioane de euro de la Primăria Capitalei şi Consiliul Municipiului Bucureşti în contul afacerii Satul Francez - Bordei, care a început în urmă cu mai bine de şapte ani, pe vremea când preşedintele Traian Băsescu era primarul Capitalei, de la nişte drepturi de proprietate cumpărate cu câteva sute de mii de euro.

Constanda, un nume care a făcut carieră în media cu acest caz, în disputa pentru terenul din Parcul Bordei, a plătit deja 1,5 milioane de euro taxă de timbru pentru a se putea judeca şi cere despăgubiri de 200 de milioane de euro, până la ora actuală în acest proces început anul trecut derulându-se şapte înfăţişări.

Valeriu Stoica este şi vicepreşedinte al partidului de guvernământ, PD-L, şi spune că el l-a mai reprezentat pe Costică Constanda în tranzacţia cu grupul elen Raptis Kavouras, prin care omul de afaceri a încercat să vândă o parte din Satul Francez şi de aceea este de datoria lui să continue şi în acest caz. "Eu sunt avocat, apăr interesele clienţilor", a menţionat Stoica. Surse din piaţă spun că Stoica a avut discuţii şi cu reprezentanţii Consiliului Municipal pentru a-i reprezenta în acest caz, respectiv să fie împotriva lui Constanda.

Stoica este a treia firmă de avocatură angajată de Constanda ca să îl reprezinte în acest caz, de partea omului de afaceri aflându-se şi firmele conduse de către Gheorghe Florea şi Traian Briciu, la rândul lor doi avocaţi reputaţi în zona litigiilor, în timp ce Primăria Capitalei este reprezentată de către firma bpv Grigorescu Ştefănică, iar Consiliul Municipal va merge înainte cu firmele Ştefan, Burecu şi Asociaţii, Olteanu şi Asociaţii şi George Iulian Stancov.

Consilierii municipali au fost chemaţi în garanţie în procesul intentat de Constanda, în con­diţiile în care ei aveau compe­tenţa să aprobe planul urba­nistic zonal pentru Satul Francez, următoarea înfăţişare fiind programată pentru data de 29 martie.

Dacă la început consilierii au tratat acest caz ca oricare altul, acum tuturor a început să le fie frică, deoarece în cazul în care se pierde procesul, Primăria şi ei personal ar putea fi executaţi silit.

Cum a început însă povestea Constanda -Bordei - Satul Francez, care ar putea exploda bugetul primăriei Capitalei?

Constanda a intrat în urmă cu şapte ani în proprietatea unui teren de trei hectare din Parcul Bordei din Bu­cureşti, retro­cedat de către preşedintele Băsescu pe vremea când era primar al Capitalei din partea PD-L, în contul unor drepturi litigioase pe care omul de afaceri le cumpă­rase de la Dumitru Tudor şi Eugen Lincaru, care la rândul lor cumpăraseră dreptu­rile de la moşte­nitorii Parcului Bordei. Ul­te­rior, în mandatul de pri­mar al lui Adriean Videa­nu, membru marcant al PD-L, Constanda a primit la schimb pentru lotul din parcul Bordei o parcelă de 2,8 hectare din Satul Francez.

La scurt timp, el a vândut 1,6 ha din acest lot către compania elenă Raptis Kavouras, pentru un preţ negociat de 68 de milioane de euro (4.200 de euro/metrul pătrat), cu condiţia ca pentru acest teren să fie obţinut un plan urbanistic zonal (PUZ) având un coeficient de utilizare a terenului (CUT) de 3,5 şi procent de utilizare a terenului (POT) de 60%. Cu alte cuvinte, elenii ar fi vrut să construiască apartamente cu o suprafaţă de 57.000 de metri pătraţi pe acel teren, dar în condiţiile în care PUZ-ul nu a fost obţinut până în noiembrie 2008, Raptis Kavouras a blocat tranzacţia, deşi plătise un avans de35 de milioane de euro pentru acel lot.

În aceste condiţii, Constanda s-a întors în 2010 împotriva Primăriei Capitalei şi a Consiliului General, solicitând la Tribunalul Bucureşti rezoluţiunea contractului de schimb din 2008 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv plata de către primărie a 200 de milioane de euro pentru terenul din Parcul Bordei (4.000 de euro/metrul pătrat, la cât era evaluat în 2008, plus dobânzi şi daune), în timp ce el ar urma să renunţe la lotul din Satul Francez în favoarea primăriei.

Constanda solicită acest lucru deoarece spune că nu a primit la timp PUZ-ul pentru realizarea tranzacţiei din Satul Francez, acesta fiind aprobat în decembrie 2010, la mai bine de doi ani de la schimbul de terenuri. Avocaţii primăriei spun însă că "obligaţia de a aproba un PUZ nu poate fi tranzacţionată", iar în contractul de schimb nu era stipulat un termen anume până la care ar fi trebuit aprobat PUZ-ul.

"Ei nu mai pot să mă pună în situaţia anterioară realizării schimbului deoarece terenul din Parcul Bordei a fost declarat domeniu public", a declarat pentru ZF Costică Con­standa, acesta fiind mo­tivul pentru care acesta a cerut bani în loc de terenul iniţial.

"Cauza acestui litigiu este ilicită, imorală şi nereală. Nu poţi cere 4.000 de euro/metrul pătrat în 2011 după o evaluare făcută în 2008", spune avocatul Daniel Ştefănică, partener în cadrul firmei bpv Grigorescu Ştefănică, avocatul Primăriei Capitalei în acest dosar.

În plus, avocatul spune că Raptis Kavouras a făcut procedurile de intabulare pentru parcela de 1,6 hectare pentru care a plătit avansul de 35 de milioane de euro în 2008, iar Piraeus, banca finanţatoare a achiziţiei, are înregistrată ipotecă pe acel teren, astfel că omul de afaceri Costică Constanda nu poate în momentul de faţă să dea înapoi terenul din Satul Francez deoarece nu-l mai deţine în totalitate.

Întrebat despre atuurile pe care le are pentru a câştiga acest dosar, Constanda nu a mai oferit informaţii suplimentare. Presa a mai scris că retrocedarea prin compensaţie a Parcului Bordei, făcută de către Traian Băsescu pe când era primar, ar fi fost ilegală, pentru că terenul de sub Satul Francez era la momentul exproprierii, în anii '50, în extra­vilan.

Preşedintele s-a apărat însă spunând că atunci când a fost cedat terenul din Parcul Bordei în compensaţie pentru Satul Francez acesta nu avea, conform planului urbanistic, posibilitate de construcţie mai mare de P plus 1, şi că justiţia i-a dat ulterior, inexplicabil, dreptul proprietarului să ridice clădiri mai înalte.

Deznodământul în acest caz este destul de departe, în condiţiile în care orice sentinţă ar da Tribunalul Bucureşti în următoarea perioadă, aceasta va fi cel mai probabil atacată la Curtea de Apel. Cert este că o retrocedare realizată în 2003, ca urmare a unei achiziţii de drepturi litigioase cu o valoare de câteva sute de mii de euro, s-a rostogolit peste ani într-un dosar de 200 de milioane de euro, circa 20% din bugetul anual al Capitalei, iar şapte case de avocatură încearcă să "tragă dreptatea" de partea lor.