Toată Europa joacă după cum cântă Germania

În schimbul îndeplinirii condiţiilor cerute, Germania a fost de acord să sporească puterea de creditare a fondului de urgenţă de la 250 la 500 miliarde de euro. Nu este clar cum va fi realizat acest lucru cu ratingul AAA al fondului deşi ameninţarea de a trage agenţiile de rating la răspundere pentru ratinguri incorecte ar putea asigura o oarecare flexibilitate.

Merkel a fost de asemenea de acord să permită fondului să achiziţioneze obligaţiuni ale statelor salvate "ca excepţie".

Ea nu a fost de acord cu eurobondurile sau cu o "restructurare soft" în care ţările îşi răscumpără propriile obligaţiuni la un discount de pe piaţă şi nici cu achiziţionarea obliga­ţiunilor ţărilor cu probleme în scop preventiv sau cu transferuri suplimentare către Europa de Sud sau Irlanda.

Condiţiile puse de Germania Greciei privesc o vânzare rapidă de active naţionale în valoare de 50 de miliarde de euro în decurs de patru ani, de zece ori mai mult decât suma de 5 miliarde de euro cu care căzuse de acord premierul George Papandreou cu un an în urmă.

Când Fondul Monetar Internaţional a propus această sumă luna trecută, premierul grec a spus inspectorilor să nu se "amestece în treburile interne ale ţării".

În schimbul îndeplinirii acestor condiţii, cancelarul german Angela Merkel a fost de acord cu reducerea dobânzii pentru con­tribuţia Uniunii Europene din cadrul pachetului de susţinere de 110 miliarde de euro acordat Greciei cu 1% şi cu prelungirea scadenţei la 7,5 ani. Aceste măsuri nu vor reface solva­bi­litatea Greciei, spirala datoriilor ţării fiind mult prea avansată. Nivelul datoriei se va apropia de 150% din PIB în acest an, iar costurile legate de serviciul datoriei reprezintă 14,4% din veniturile fiscale.

Între timp, efectele măsurilor de austeritate se fac simţite din ce în ce mai puternic. Numărul şomerilor a urcat cu aproape 1%, până la 14,8% în ianuarie, rata şomajului în rândul tinerilor fiind de 39%.

În cazul Portugaliei, reducerile au fost adâncite. Pensiile, beneficiile sociale şi de sănătate vor fi reduse, după reducerile sala­riale deja în curs.

O aripă a Partidului So­cialist aflat la putere a anunţat că nu va vota "o politică dezastruoasă". Repre­zen­tanţii acesteia au declarat că guvernul nici nu a ştiut de la început de reducerile impuse de autorităţile de la Bruxelles.

O înăsprire a politicii fiscale de o ase­menea amploare într-o ţară cu o datorie public-privată de 330% din PIB, o monedă supraevaluată, şi dependentă de finanţare externă, nu reprezintă o perspectivă fericită.

"Va fi afectată stabilitatea sistemului bancar local", a declarat Giada Giani din cadrul Citigroup. Randamentele obliga­ţiunilor pe cinci ani ale Portugaliei au atins un nivel record de 8% în urma veştii privitoare la noile reduceri.

Pentru Irlanda, una dintre condiţii, încă neîndeplinite, este majorarea impozitului pe profit de 12,5%.

Peter Sutherland, fost comisar european pentru concurenţă, spune că Irlanda este sancţionată pentru transparenţă. Rata reală a impozitului pe profit din Franţa este de 8,2% atunci când sunt incluse stimulentele ascunse, susţine el.

Condiţia pentru Spania, Italia, Belgia şi alte ţări priveşte o supraveghere strictă a sistemului de pensii, a politicilor salariale, a nivelurilor de productivitate, precum şi o frânare a datoriei.

Exact după cum se temeau euroscepticii, uniunea monetară a condus la o situaţie în care, pentru a "salva euro", după cum spune Merkel, vechile state europene sunt nevoite să accepte un grad de subjugare care nu ar fi fost altfel tolerat.

Cancelarul german s-a declarat mulţumit de rezultat. "Ne-am atins obiectivele naţionale", a declarat aceasta.

Totuşi, vor conduce aceste măsuri la ieşirea din criză? Statele debitoare sunt făcute să suporte consecinţele a ceea ce este la bază o criză bancară paneuropeană'