Femeia perfectă pentru Hendrik (IV). Mai ceva decât în filme/ de Ramona Tarka

O jumătate de oră mai târziu, Dolores bătea la uşa lui.

- Fofo a vrut să vină cu mine, spuse Dolores şi scoase pisica din geantă. Lui Hendrik nu i se păru că animalul era foarte fericit de schimbarea de loc, dar ce ştia el despre pisici?

- Ai un castron? îl întrebă Dolores. Dacă primeşte lapte, se obişnuieşte mai repede aici.

Îi aduse farfuria albă de plastic, care ajunsese cumva în locuinţa lui şi Dolores scoase din geantă o folie de lapte pentru cafea. Hendrik privi apoi împreună cu pisica la felul cum pe de o parte creştea nivelul laptelui, iar pe cealaltă grămada de cutii goale. La sfârşit se grăbi să le arunce pe cele din urmă la gunoi.

- Deci există un contract! strigă ea, iar Hendrik ştiu că nu avea să-i ierte prea repede tonul triumfător.

- Se pare că l-am şi semnat, spuse el sec şi îi întinse foaia. Păru să dureze o veşnicie până când Dolores termină de citit.

- De faza cu exhibiţionismul nici n-am ştiut, chicoti ea.

- Poţi să uiţi asta, total aiurea. Ce fac cu restul? o întrebă.

- Deci de fapt nu eşti?

- Ce să nu fiu?

- Exhibiţionist!

- Fundul meu gol n-o să atârne de peretele tău, dacă asta vrei să ştii, răspunse aproape neprietenos.

- Nu e asta, doar că... Dolores îşi îmbrăţişă genunchii cu ambele braţe şi se afundă mai tare în canapea, după care îşi continuă ideea: Eu de exemplu n-aş spune niciodată că îmi place să fac amor în aer liber, dacă nu ar fi adevărat.

- Îţi place să faci amor în aer liber?

- Nu am spus asta, am spus că...

- Bine, hai s-o lăsam baltă, spuse el şi se aşeză lângă ea. Ce mă fac eu acum?

Între timp Fofo se pare că se săturase, pentru că sări în poala stăpânei, astfel încât Hendrik se pomeni deodată în faţa a două capete.

- Mie nu mi se pare atât de grav, spuse cel omenesc. Trebuie doar să te întâlneşti de câteva ori cu Laura Preis şi să aştepţi. Ea îţi găseşte perechea perfectă, voi faceţi nuntă mare şi trăiţi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Bineînţeles, continuă ea pe un ton nevinovat, va trebui să treci alături de aleasa inimii printr-o şedinţă foto profesionistă, cu toate cele. Priviri galeşe, săruturi, ştii tu.

- Nu mă ajuţi deloc, gemu el.

- Sau poate că nici n-o găsiţi. În cazul ăsta, Frau Preis va trebui să accepte că există şi cazuri fără speranţă. Dar nu-i nimic: după câteva interviuri cu cele mai guralive dintre fostele tale iubite care descriu cu lux de amănunte ce tip imposibil eşti, onoarea agenţiei va fi salvată!

- Mai ai şi alte idei sau mă pot sinucide pe loc?

- Îmi şi imaginuz titlul din ziar: "Candidatul cu cele mai mici şanse la fericire, găsit mort în locuinţa lui, după prima întâlnire cu talentata pictoriţă Dolores Klein. Oamenii legii nu exclud sinuciderea!"

- "În acelaşi timp a fost elucidată şi identitatea hoţului care fura în mod sistematic cutiuţele de laptele pentru cafea! În coşul de gunoi al decedatului au fost găsite nu mai puţin de o duzină!"

- Ai vreo problemă cu asta? îl întrebă ea din vârful buzelor. Să ştii că au cantităţi industriale şi cei mai mulţi clienţi oricum nu şi-l beau, deci nici nu se observă dacă îl iau!

Hendrik dădu să răspundă ceva, când se auziră bătăi în uşă. De data asta nici nu se mai obosi să ghicească cine ar fi putut veni neanunţat, aşa că nu se miră prea tare când o văzu în prag pe vecină, cu o farfurie plină vârf în mână şi o privire oarecum acuzatoare.

- Ştrudel cu brânză, îl anunţă scurt. Dar îmi trebuie farfuria de data trecută, altfel nu mai am în ce să pun! Era adevărat, cu vreo lună-două în urmă mai primise ceva de la ea, tot când avea musafiri. Hendrik se precipită spre bucătărie, sperând din tot sufletul că vasul de plastic pe care tocmai îl ridicase la rang de bolul pisicii nu era vreo piesă din setul de nuntă al vecinei. Găsi repede farfuria străină printre vasele lui şi se grăbi înapoi. Femeia stătea în continuare înfiptă în prag iar Dolores îi zâmbea fericită, cu farfuria nouă în braţe şi gura plină.

- Mi-a făcut plăcere să vă cunosc, strigă vecina spre ea şi se întoarse apoi către Hendrik: Aveţi o iubită pe cinste!

A fost de parcă cineva ar fi făcut lumină în capul lui.

- Dolores, tu eşti perechea mea perfectă! strigă Hendrik şi deschise braţele spre ea. Femeia mea ideală! O să-i spunem domnişoarei Preis că eforturile ei au dat roade! Că a reuşit în mod genial să mă cupleze din prima seară! Nu mi-e frică de câteva poze la braţul tău! Sunt un om liber!

Dolores mestecă întâi pe îndelete ce avea în gură, înghiţi îmbucătura şi îl privi în ochi.

- Ce te face să crezi că eu am timp pentru asta? îl întrebă în cele din urmă.

Timp de o clipă stătu şi se holbă la ea.

- Spune ce vrei!

Dolores îşi culese o şuviţă rebelă de pe obraz şi o ascunse după ureche.

- Îţi donez lapte pentru un an de zile! Pentru un deceniu, dacă e nevoie!

Privirea ei nu ar fi putut fi mai jignită.

- Am nevoie de un model, spuse în cele din urmă.

- Îţi plătesc unul, două, un echipaj întreg!

Degetele ei plutiră timp de câteva secunde deasupra farfuriei, apoi se hotărâră pentru felia groasă din mijloc.

- Am nevoie de un bărbat timid, nesigur, care-şi urăşte corpul şi îmi pozează timp de trei şedinţe. Îmi poţi găsi unul?

- Sigur că pot! strigă Hendrik iar vocea îi sună doar puţin mai ezitantă decât înainte.

În orele următoare deciseră cum aveau să procedeze: urmau să îi scrie Laurei Preis chiar în acea seară şi să îi povestească despre dragostea mare care-i lovise pe amândoi odată.

- Vei fi aici mâine la ora 10, când apare Laura, ceru el.

- Am înţeles, să trăiţi. În cămaşă de noapte şi cu un zâmbet satisfăcut pe chip.

Apoi el avea să îi caute un model. Nu putea fi atât de greu să găsească în oraşul ăsta pe cineva care să se dezbrace pentru bani. După care vor suporta cu stoicism tot ce îi va trece Laurei prin cap. Mai mult de câteva interviuri şi poze nu avea ce să fie. Către ora trei dimineaţa deciseră ca Dolores să nu mai meargă în noaptea aceea acasă. Putea rămâne pe canapea, până dimineaţa nu mai erau decât câteva ore.

Avea să fie credibilă povestea lor de dragoste. Între timp mirosea şi în locuinţa lui ca la ea: a cafea cu scorţişoară, a vopseluri şi - dinspre lădiţa improvizată - o foarte vagă adiere de urină.

Va urma