Sex total în natură parţială. Zhou Chunya/ de Daniel Nicolescu

Zhou Chunya, ultimul pictor din triada chineză prezentă în Top 10, s-a născut în 1955 la Chongqing. A crescut în timpul Revoluţiei culturale (1966-1976). A asistat la redeschiderea universităţilor (a obţinut diploma de absolvire a Academiei de Arte frumoase în 1982) şi a putut îmbrăţişa ideile occidentale care au pătruns în China odată cu iniţierea, de către Deng Xiaoping, a politicilor de deschidere spre lume. Când, spre sfârşitul anilor 90, cumpărătorii i-au bătut în sfârşit la uşă, Zhou era pregătit. Avea deja o operă spectaculoasă şi, mai ales, multe resurse de înnoire.

În tinereţe, în loc să-şi urmeze colegii studenţi în provinciile de coastă ale Chinei, aflate atunci într-o dezvoltare fără precedent, a preferat să meargă în Tibet, unde a realizat o serie de portrete memorabile ale vieţii nomade, tratate în spiritul realismului socialist, dar înfiorate de o inocenţă care mai poate şi azi stârni emoţii. A evoluat spre un expresionism hipnotic, revărsat din peisaje puternic policrome, cu tuşe blurate, peisaje rurale sau exclusiv vegetale, părăsite iniţial de prezenţe umane, ca la Zeng Fanzhi, dar neavând tonul spectral şi clamoros apocaliptic al acestuia. Din când în când, câte un peisaj simplu, cu subiect de artizanat de talcioc, dar pictat cu tuşe scurse şi rapide, te lasă perplex (foto 2).

Astăzi, numele lui e asociat, îndeobşte, cu seria de picturi şi obiecte sculpturale care îl au în centru pe "câinele verde", mai celebru încă în lumea artelor decât broscoiul de aceeaşi culoare a lui Martin Kippenberger. Zhou Chunya şi-a pictat companionul de viaţă (foto 1, 5, 7 şi 8), un ciobănesc german, timp de aproape un deceniu, în toate poziţiile şi stările de spirit câineşti imaginabile. După ce animalul a trecut în raiul câinilor (omorât mârşav de nişte vecini ai pictorului), Zhou, înnebunit de durere, a trecut de la reprezentările chinologice fericite ale perioadei de aur, la ecorşeurile dramatice şi la crochiuri cu verde însângerat.

Ultima fază a artistului, pe care aş numi-o "bucolică", predominant trandafirie cromatic, imaginează scene de sex, de un erotism necenzurat, în sânul amputat al naturii (foto 3, 6): câte o fereastră de peisaj, un colţ de livadă, un pătrat de pajişte sunt umplute de zbaterile vreunui cuplu, în care se întâmplă ca unul dintre parteneri să fie însăşi moartea (foto 4).

În 2010, retrospectiva a 30 de ani de carieră de la Muzeul de Artă din Shanghai l-a aşezat definitiv în galeria seniorilor artei contemporane şi în seria artiştilor-far ai Chinei mileniului III.

Creşterea de preţuri la nivelul tablourilor vândute la licitaţii în 2010, mai puţin arogantă decât a lui Zeng Fanzhi, nu a făcut însă decât să-i consolideze cota. Volumul general de afaceri, în uşoară creştere faţă de 2009, consemnează o sumă totală de 4,6 milioane de euro. Trebuie însă spus că piaţa lui Zhou Chunya, concentrată predilect la Beijing, Hongkonk, Shanghai şi Taipei, atrage o cerere larg internaţională, ceea ce ne face să credem că picturile sale vor ajunge în curând şi la casele de licitaţii newyorkeze sau europene.

În încheiere, cred că s-ar cuveni menţionat faptul că, din lista lungă a celor mai vânduţi 500 de pictori ai lumii în perioada iulie 2009 - iulie 2010, fac parte nici mai mult nici puţin decât 139 de artişti chinezi. La o distanţă apreciabilă de locul 2, deţinut de americani cu doar 86 de nume.