Pădurile aduc profit şi ca lemn de foc

Investitorii străini continuă investiţiile în sute sau mii de hectare de teren, după ce la finalul anului 2011 aveau deja cel puţin 1,5% din suprafaţa cu păduri a României pentru care au plătit sute miloane de euro.

Odată venită criza, interesul pentru proprietăţi româneşti a crescut, astfel că atât firmele din industria de prelucrare a lemnului, cât şi fonduri de inves­tiţii s-au grăbit să profite de oprtunităţile din piaţă.

Cele mai multe oferte de păduri au venit de la proprietari de suprafeţe retrocedate care nu au stat pe gânduri atunci când s-a pus problema să vândă. Dintre cumpărători, în ultimii ani s-au remarcat austriecii de la Holzindustrie Schweighofer, finlandezii de la Tornator sau nemţii de la Nordcapital.

Cel mai recent anunţ privind o achiziţie a fost făcut însă de Tornator, care a mai luat 500 de hectare la Buzău. Cu toate acestea, cel mai mare proprietar de păduri rămâne statul, prin intermediul Romsilva, com­panie ce poate fi evaluată la 10,5 mld. euro dacă se ia în calcul valoarea medie a unui hectar.

Valoare imobiliară. "Este rentabil să ai o pădure pentru că pe de o parte vinzi lemnul, deci obţii un venit din exploatare, iar pe de altă parte în timp valoarea imobiliară creşte", spune Vlad Cîrjan, avocat partener al casei de avocatură CHSH Gilescu & Partenerii.

Firma a intermediat numai în vară tranzacţii cu 8.000 de hectare de teren evaluate la peste 20 de milioane de euro. Cîrjan este însă de mai mulţi ani implicat în astfel de tranzacţii.

De regulă, investiţiile în păduri se fac pe termen mediu şi lung, de cel puţin zece ani, iar plasamentul este considerat sigur. "Pădurile de la noi sunt în general bune pentru că nu au fost exploatate foarte mult de Romsilva", a mai spus Cîrjan. Probabil că cel mai important motiv care stă la baza deciziei străinilor de a cumpăra păduri româneşti stă în preţ, care este şi de trei ori mai mic comparativ cu state din Vest. "În Austria, spre exemplu, un hectar costă în jur de 6.000 de euro, în Danemarca preţul este de peste 10.000 de euro. Însă în aceste state sunt foarte puţine astfel de proprietăţi pe piaţă pentru că nimeni nu vinde".

În România exploatările pădurilor sunt reglementate de lege. Spre exemplu, într-un an se pot exploata cinci metri cubi de fag şi stejar şi 7 metri cubi de răşi­noase dintr-un hectar, astfel că la un lot de 1.000 de hectare lemnul obţinut poate ajunge la 5.000 de metri cubi de fag şi stejar, respectiv 7.000 de metri cubi de răşinoase.

Cel mai ieftin lemn, cel de foc, se vinde cu 70 de euro metrul cub, deci în cel mai pesimist scenariu un proprietar poate câştiga 350.000 de euro anual.

Din aceasta sumă se scad costurile cu paza şi cheltuielile de exploatare, dar câştigul rămâne unul considerabil. În zece ani, banii obţinuţi din exploatarea unui lot de 1.000 de hectare se ridică la 3,5 mil. euro în cel mai pesimist scenariu, echivalentul sumei plătite pentru achiziţie.

"Abia în ultimii ani investorii au recunoscut pădurile şi terenurile ca o marfă din ce în ce mai rară pe care au inclus-o în portofoliul de active", spune Stefanie Rother, Head of Press & PR la Nordcapital. Compania operează 12.500 de hectare de teren în prezent şi a investit peste 40 mil. euro pe piaţa locală pentru achiziţii, respectiv un preţ de circa 3.200 de euro/hectar. Nordcapital a fost fondată în 1992 şi a investit iniţial în active precum navele, piaţa imobiliară şi energia, iar începând din 2008 în păduri.

Ce au luat străinii. Nordcapital este unul dintre cei mai mari proprietari străini de terenuri, care a continuat achiziţiile şi în acest an.

Germanii au fost însă depăşiţi de omul de afaceri austriac Gerald Schweighofer care are 15.000 de hectare, după ce anul trecut a realizat o nouă achiziţie, cumpărând prin intermediul Cascade Empire, una dintre firmele pe care le controlează, 5.000 de hectare de teren în zona Bicaz.

Pe lângă pădurile situate în zone precum Prahova, Argeş, Suceava, Harghita, Covasna, Hunedoara sau Vâlcea, omul de afaceri mai are şi 5.000 de hectare de teren agricol la Botoşani, pe care spune că acum încearcă să-l compacteze, fiind împrăştiat pe mai multe arii. În pofida suprafeţei mari de teren pe care o are, principalul business local al lui Schweighofer este cel de prelucrare a lemnului, care generează 90% din afacerile grupului Holzindustrie Schweighofer.

"Interesul este din ce în ce mai mare pentru pă­duri. Recent am avut două fonduri de investiţii care s-au aratat interesate de posibilitatea de a cumpăra", a mai spus Cîrjan.

Avocatul a precizat că în ultimul an preţul pădurilor a rămas constant, undeva între 2.000 şi 4.000 de euro pentru un hectar, cu o uşoară tendinţă de scădere pentru suprafeţele mici. De menţionat este faptul că în general companiile vor să cumpere numai suprafeţe mari, finlandezii de la Tornator anunţând de pildă că achiziţiile lor pleacă de la 500 de hectare în sus. După un an de pauză, compania a luat numai 500 de hectare la începutul acestui an."În ultima vreme solicitările au venit numai pentru răşinoase. Bradul se foloseşte la materiale de construcţii, este mai uşor de exploatat, creşte mai rapid decât esenţa tare, iar pădurile sunt mai bune", a mai spus Cîrjan.

Cum se întâlneşte cererea cu oferta pe această piaţă? În general, există intermediari pe această piaţă asemeni firmelor de consultanţă din imobiliare, respectiv persoane care adună suprafeţe de la mai mulţi proprietari. Există de asemenea şi firme care au echipe proprii ce se interesează de proprietăţi scoase la vânzare. Totodată, cel mai important în acest tip de afacere este networkingul şi ce "se aude".

Statul mai are jumătate. Cel mai mare deţi­nător de păduri rămâne însă statul român. Potrivit ultimelor informaţii disponibile, fondul forestier proprietate publică a statului, pe care Regia Naţională a Pădurilor (Romsilva) îl administrează, era la sfârşitul anului 2008 de 3,5 mil. hectare.

Potrivit Ministerului Agriculturii, suprafaţa totală de pădure din România este de 6,3 milioane de hectare, ceea ce înseamnă ca Romsilva deţine mai mult de jumătate din aceste terenuri. Recent, Romsilva, asistată de casa de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), a câştigat recursul împotriva Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina privind retrocedarea a 166.813,5 hectare de pădure.

Tranzacţiile viitoare din acest domeniu vor depinde foarte mult de modul în care Romsilva va retroceda păduri pentru că este puţin probabil ca interesul să dispară. O piaţă interesantă a pădurilor se aşteaptă să apară abia peste 5-10 ani, când actualii proprietari vor începe să vândă. Nu există date oficiale legate de suprafaţa de pădure pe care străinii o deţin, numărul investitorilor care sunt relativ transparenţi în ceea ce priveşte investiţiile forestiere fiind scăzut.

Per total, exporturile româneşti de lemn, brut sau prelucrat, trec anual de un miliard de euro, sunt făcute în special de jucătorii străini şi rămân principalul mijloc prin care banii pe care investitori i-au plasat până acum ajung să fie valorificaţi.

Până în prezent, cea mai importantă destinaţie de export este Japonia, unde livrările anuale ajung la 100 de milioane de euro, japonezii folosind lemn prelucrat de fabricile austriacului Gerald Schweighofer. Preţurile în afară sunt sensibil mai ridicate faţă de România, aceasta fiind principala explicaţie pentru exporturile masive.