România a aderat pe repede înainte la Pactul Euro+. Motivul: luase deja o parte din măsuri

Motivul pentru care România a aderat la acest Pact este că o parte din măsuri au fost luate deja în urma acordului cu FMI. "Ne-am hotărât să aderăm la pact pentru că după discuţii cu Banca Naţională a României am constatat că cea mai mare parte a măsurilor incluse în acesta au fost luate în urma acordului cu FMI", spune ministrul de finanţe Gheorghe Ialomiţianu.

"Guvernul nu s-a consultat cu nimeni. În principiu, măsura este bună, dar ea ridică foarte multe probleme: în primul rând deficitul de 3% din PIB la care s-a angajat preşedintele va fi făcut doar din sumele pe care România trebuie să le ramburseze în momentul în care va începe să plătească împrumutul de la FMI", a declarat Victor Ponta, liderul PSD, al cărui nume este vehiculat pentru poziţia de viitor prim-ministru al actualei opoziţii, adăugând că "Guvernul vrea să impună deficitul de 3% din PIB în Constituţie? O să avem noi grijă de asta. E o poveste tipic românească în care te angajezi să faci ceva pentru ca ulterior să constaţi că nu poţi să-ţi onorezi angajamentul". Anul trecut deficitul României a fost de 6,5% din PIB, iar în 2009 de 7,2% din PIB.

La finalul summitului european de la Bruxelles, preşedintele Traian Băsescu anunţa că ţara noastră a aderat la acest pact pentru că o parte din măsurile prevăzute de acesta au fost deja adoptate în România.

"O decizie importantă care s-a luat azi (vineri, 25 martie - n.red.) a fost crearea pactului «EuroĂ». Până la acest Consiliu European, se numea pactul pentru competitivitate. Au fost şase state din afară (a zonei euro - n.red.), printre care România, care au dorit să facă parte din pactul pentru competitivitate şi s-a adoptat denumirea de pactul EuroĂ", a declarat Traian Băsescu. Deşi gândită iniţial pentru ţările din zona euro, la pact au aderat şi ţările din afara acesteia România, Bulgaria, Danemarca, Letonia, Lituania şi Polonia. Marea Britanie, Suedia, Cehia şi Ungaria au decis să nu adere.

Pactul nu fixează clar măsurile pe care trebuie să le ia fiecare ţară, ci numai obiectivele - stimularea competitivităţii, a ocu­pă­rii forţei de muncă, sustenabilitatea fiscală şi consolidarea stabilităţii financiare - şi recomandă câteva reforme ce pot fi adoptate. Vorbind despre unul dintre pilonii pactului, stimularea competitivităţii, Băsescu a afirmat: "Cerinţele din interiorul acestui pilon sunt şi obiective ale Guvernului României. De exemplu, costul muncii în raport cu productivitatea. Este un efort pe care guvernul l-a făcut deja în 2010, să încerce să armonizeze costul muncii cu productivitatea (...). Este în curs de realizare". Parlamentul a adoptat Codul muncii în varianta modificată, care are scopul de a flexibiliza piaţa muncii, printre cele mai importante modificări aduse în noua lege aflându-se prelungirea perioadei de probă şi prelungirea duratei pe care se pot încheia contractele pe perioadă determinată şi cele încheiate în cadrul misiunilor de muncă temporară.

În ceea ce priveşte sustenabilitatea finanţelor publice, una dintre măsuri ar putea fi chiar fixarea prin Constituţie a unui deficit de 3% din PIB şi a unei limite a datoriei publice de 60% din PIB. Dacă România şi-a asumat disponibilitatea adoptării acestor măsuri, iar Bulgaria a fost prima ţară din afara zonei euro care a anunţat că va fixa prin constituţie pragul datoriei publice, Cehia şi Ungaria au preferat să rămână în afara acestuia şi au criticat faptul că pactul a fost negociat de ţările zonei euro fără vreo consultare prealabilă a ţărilor care nu au adoptat încă moneda euro.

PACTUL EURO+

Misiune:

Impulsionarea competitivităţii, ocupării forţei de muncă, sustenabilitatea finanţelor publice şi asigurarea stabilităţii financiare.

Cum va funcţiona:

• Fiecare stat care aderă la acest pact îşi va prezenta propriile măsuri prin intermediul cărora va ajunge la ţintele stabilite cu privire la cele patru categorii.
• Progresele către atingerea obiectivelor vor fi monitorizate prin intermediul anumitor indicatori.
• Ţările care au probleme mari la vreunul dintre aceste capitole vor fi nevoite să regleze dezechilibrele într-un anumit timp.
• Fiecare stat va fi nevoit să vină cu un set de măsuri concrete care să fie atinse într-o perioadă de 12 luni.

1. Îmbunătăţirea competitivităţii

Competitivitatea va fi monitorizată prin intermediul evoluţiei salariilor şi a productivităţii.

Pentru a vedea dacă salariile evoluează în linie cu productivitatea, costurile cu forţa de muncă pe unitatea de produs (unit labour cost - UCL) vor fi monitorizate într-o anumită perioadă de timp, fiind comparate cu evoluţia din celelalte state ale zonei euro şi a principalilor parteneri comerciali.

Fiecare ţară decide singură modul în care va atinge obiectivele, dar următoarele reforme vor primi o atenţie specială:

• Revizuirea metodelor de calcul al salariilor şi a mecanismelor de indexare.
• Asigurarea faptului că modul de stabilire a salariilor în sectorul public va susţine eforturile de îmbunătăţire a competitivităţii din sectorul privat.
• Deschiderea aşa-numitelor "profesii închise" pentru a creşte productivitatea.
• Îmbunătăţirea sistemelor de educaţie şi promovarea cercetării şi dezvoltării şi inovaţiei.
• Măsuri pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri, în special pentru întreprinderi mici şi mijlocii, în special prin reducerea birocraţiei şi îmbunătăţirea cadrului legislativ (de exemplu legea falimentului, Codul comercial).

2. Îmbunătăţirea ocupării forţei de muncă

Progresul în acest domeniu va fi măsurat prin intermediul următorilor indicatori: şomajul pe termen lung şi cel în rândul tinerilor şi rata ocupării forţei de muncă.

Următoarele reforme vor primi o atenţie specială:

• Măsurile care promovează flexisecuritatea (concept prin care se urmăreşte introducerea unor măsuri flexibile pentru angajatori, dar care totodată să asigure siguranţa locurilor de muncă), reducerea muncii la negru şi majorarea ratei de angajare.
• Încurajarea educaţiei pe termen lung.
• Reforme fiscale precum reducerea impozitelor din sfera forţei de muncă.

3. Asigurarea sustenabilităţii finanţelor publice

Vor fi monitorizate sustenabilitatea sistemelor de pensii şi a beneficiilor sociale şi de sănătate şi indicatorii fiscali (deficit, datorie publică).

În ceea ce priveşte pensiile, reformele recomandate de UE pot include:

• Alinierea sistemelor de pensii la situaţia demografică specifică ţării (de exemplu alinierea vârstei de pensionare la speranţa de viaţă).
• Limitarea pensionării anticipate şi oferirea de beneficii pentru încurajarea angajării persoanelor în vârstă.

Pe partea fiscală pactul recomandă introducerea regulilor fiscale ale UE din cadrul pactului de stabilitate şi creştere (deficit de 3% din PIB şi datorie publică de 60% din PIB) în constituţie.

4. Îmbunătăţirea stabilităţii financiare

În acest sens, în acest moment la nivelul UE se aplică o reformă a sistemului de reglementare şi de supraveghere a sectorului bancar.

Fiecare ţară va desfăşura periodic teste de stres coordonate la nivelul UE prin care se stabileşte starea de sănătate a băncilor.

De asemenea, vor fi monitorizate atent nivelurile datoriei private pentru bănci, gospodării şi companii nonbancare.

Pe lângă cele patru categorii, o atenţie sporită va fi acordată coordonării politicilor fiscale. Impozitarea directă (impozitele pe venitul personal şi pe profitul companiilor) rămâne o competenţă naţională, dar coordonarea pragmatică a politicilor fiscale este un element necesar pentru o mai bună coordonare economică la nivelul UE.

În acest context statele membre se angajează să poarte discuţii pe teme fiscale, în special pentru îmbunătăţirea practicilor şi a luptei împotriva fraudelor şi a evaziunii fiscale.

Dezvoltarea unei baze comune în ceea ce priveşte impozitul pe profit, pentru care Comisia Europeană a făcut deja propuneri legislative, este văzută ca un pas înainte pentru a îmbunătăţi competitivitatea mediului de afaceri la nivel european.