Ce vor antreprenorii timişoreni de la bancheri: „Un «nu» spus la timp e mai util decât un «poate»“

Oamenii de afaceri din Timişoara se plâng de faptul că deseori sunt nevoiţi să aştepte ca finanţările pe care vor să le acceseze să fie analizate la centralele din Bucureşti sau chiar în străinătate, fapt ce le dă peste cap pla­nu­rile de afaceri, aceasta fiind una dintre principalele teme de discuţii ale dezba­terii se­mi­­narului "Noua atitu­dine ban­cară", organizat la Timişoara de către firma de avo­ca­tură Haţegan Law Office, în colaborare cu ZF.

"Un nu primit la timp (din partea băncilor - n.red.) este mai util decât un poate", apreciază omul de afaceri Ovidiu Şandor, cel care prin intermediul firmei Modatim a dezvoltat cel mai important parc de birouri din vestul ţării, proiectul City Business Center. "Băncile au ajuns să dea bani, dar doar pentru proiecte care prezintă un risc negativ, nu zero. Un nivel pe care nu-l poate atinge aproape nimeni", a mai spus Şandor, care a apelat recent la finanţare europeană pentru continuarea investiţiei în proiectul de birouri, în care au fost finalizate până în prezent trei clădiri cu o suprafaţă închiriabilă de 30.000 de metri pătraţi.

"Ce ne descurajează când mergem la bancă este faptul că avem în faţă un reprezentant al departa­men­tului comercial, în timp ce diferenţa faţă de răspunsul re­prezentantului din departamentul risc este foarte mare. Costurile finanţărilor ar trebui să fie mai mici, deoarece în România salariile angajaţilor din bănci sunt mai mici, iar sediile sunt mai ieftine. Este mai ieftin să iei credite din Franţa. Băncile locale ar trebui să fie mai competitive", a spus şi Gelu Mateescu, direc­torul firmei Leman Industrie, o afacere din industria de automotive cu un rulaj de 6 milioane de euro.

Pe de altă parte, Ramona Stănciulescu, soţia omu­lui de afaceri italian Giampiero Borghetti, alături de care controlează firma Piastrelle, cu vânzări de 8 mil. euro în industria materialelor de construcţii, spune că pen­tru obţinerea unui credit în România "secretul este relaţia personală cu funcţionarul din bancă". "De ce timpul de reacţie este tot mai mare, când numărul de do­sare în lucru este mai mic? De ce creditele sunt mai scum­pe decât în 2008, în timp ce dobânzile la depozite au rămas la acelaşi nivel?", a ţinut aceasta să îi întrebe pe bancheri.

"Uneori căutarea soluţiilor optime pentru cerinţele clienţilor necesită timp şi durează poate mai mult în actualul context economic decât în trecut. În aceeaşi măsură, optimizarea timpului de răspuns către client rămâne un obiectiv al tuturor băncilor din sistem", a declarat Ciprian Păltineanu, financing & advisory director al UniCredit Ţiriac Bank. "Băncile au fost primele solidare cu companiile", consideră Dan Bota, area manager al băncii Intesa Sanpaolo Bank. Bancherii vorbesc despre creşterea riscului de ţară, astfel că acest indicator a crescut de la 80 de puncte procentuale la 240 de puncte procentuale, fapt ce afec­tează costul finanţării, efect pe care îl are şi constituirea rezer­velor minime obligatorii (RMO), pentru care băn­cile încasează de la BNR o dobândă considerată mică. "Chiar dacă ai o umbrelă precum UniCredit sau Intesa (cele mai mari bănci din Italia - n.red.) deasupra capului, într-o perioadă ca aceasta te mai uzi pe pan­taloni", spune reprezentantul Intesa. "Situaţa normală este undeva la mijloc, între euforia din 2008, care s-a dovedit exagerată, şi pesimismul în care s-a ajuns în prezent."

Bancherii spun că procesul de finanţare trebuie văzut ca un parteneriat în care compania şi banca riscă îm­preună, iar băncile nu pot prelua în totalitate ris­curile, prin finanţarea integrală a anumitor proiecte. "În acest proces de reinventare a unei noi atitudini bancare, aflat încă la început, este nevoie de viziune, flexibilitate şi efort comun al băncilor şi clienţilor. Băncile trebuie să identifice şi să implementeze soluţii integrate care să răspundă nevoilor clienţilor. De asemenea, este nevoie de mai multe discuţii strategice între client şi bancă, purtate în mod transparent, dar şi de eforturi ale clienţilor pentru susţinerea şi dezvoltarea propriilor afaceri", a mai spus Păltineanu, de la UniCredit.

"Nevoia în România nu a dispărut, fie că vorbim de in­fra­structură sau agricultură. În România media este de un tractor la 50 de hectare de teren, în timp ce în Uniunea Europeană este un tractor la fiecare 13 hec­tare", apreciază reprezentantul Intesa.

Ioana Haţegan spune că în zona Banatului cele mai multe terenuri agricole au fost cumpărate de către investitorii italieni, iar regiunea ar putea deveni atractivă şi pentru realizarea unor proiecte de energie eoliană, ca urmare a unor studii recente privind durata şi intensitatea vântului.

Pe de altă parte, consultantul Dan Blănculescu, fost ministru în Guvernul României, spune că din luna septembrie 2010 a sesizat o scădere a numărului de investitori străini care vin pe piaţa locală, ca urmare a unui "mediu volatil, fluctuant şi cu reacţii rapide", cum a fost cea de pe cursul de schimb leu-euro din ultimele săptămâni, care a băgat exportatorii în alertă.

Cu toate acestea, majoritatea antreprenorilor prezenţi la seminarul de la Timişoara spun că în primele luni ale anului au semnalat stabilizarea sau chiar o uşoară creştere a afacerilor, fie că este vorba de automotive şi construcţii sau servicii de call-centere externalizate, precum BPO.

Bani în investiţii sau în private banking?

În contextul reticenţei investiţionale cauzate de criză băncile încearcă să atragă banii antreprenorilor şi directorilor prin diviziile de private banking. "Clienţii care ajung la noi nu vor un randament deosebit; noi încercăm să protejăm sumele acumulate. La categoria bonduri am obţinut printre cele mai bune randamente, între 3% şi 5%", spune Maria Bara, reprezentantul pentru România şi Bulgaria al băncii Kathrein, o subsidiară a grupului Raiffeisen specializată în private banking, cu active de 5 miliarde de euro şi circa 1.000 de clienţi.