Câştigători şi perdanţi în scandalul Wikileaks. Cum au apărut documentele americane în presă

Publicarea stenogramelor ameri­ca­­­ne despre România, despre clasa politică şi oamenii de afaceri a pus lu­mea politică de la noi pe jar. Ni­me­ni nu le contestă auten­tici­tatea, deşi le califică drept bârfe, fără substanţă.

Wikileaks are 250.000 de cablograme transmise de misiunile diplomatice ame­ricane Departamentului de Stat. Despre România sunt 1.027 de cablograme. Liviu Avram, redactor-şef adjunct al cotidianului Adevărul, unul dintre jur­naliştii români care a abţinut acordul Wiki­leaks de a le publica, spu­ne întreaga istorie. Anul trecut Cornel Nisto­rescu, directorul la Coti­dianul, a obţinut acordul de principiu al Wikileaks de a publica stenogra­mele despre România. Nu se ştie din ce motiv, acest lucru nu s-a mai întâmplat. La începutul anului, o organizaţie neguvernamentală, Centrul Român pentru Jurnalism de Inves­tigaţie (care cuprinde jurnalişti indepen­denţi, dar şi alţii care lucrează sub contract la alte publicaţii), a obţinut acordul Wikileaks de a le publica.

Trei jurnalişti de la Ade­vărul, Kamikaze şi de la Jurnalul Naţional care sunt înscrişi în Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie au obţinut acordul de a le publica în ziarele lor. Publicarea ar fi urmat să înceapă miercuri - aceasta era coor­do­narea - şi fiecare să le folosească cum crede de cuviinţă. Docu­mentele pe care le deţin în format electronic sunt în engleză. Garanţia că sunt autentice ar fi urmat să fie probată de publicarea concomitentă a originalului.

La începutul săptămânii publicaţia elec­tro­nică Hotnews a început să publice aceste do­cumente, însă nu publică şi originalul şi nu dezvăluie sursa care i-a transmis datele. Liviu Avram susţine că o face trunchiat, dar nu con­testă autenticitatea lor. El spune că, din ce a citit publicat de Hotnews, documentele sunt iden­tice cu cele cuprinse în fondul de documente pe care Adevărul îl deţine.

Fără să aducă noutăţi uluitoare, stenogramele publicate din arhiva Wikileaks nu vor rămâne fără urmări. Indiferent dacă sunt numite "bârfe", cum a spus fostul pre­şe­dinte Ion Iliescu, "turnătorii" la ambasada americană, cum a sugerat săptămânile trecute actualul preşedinte Traian Băsescu, sau "cancan politic", cum crede una dintre "vedetele" relatărilor, Mircea Geoană, al doilea om în stat, stenogramele au pus pe jar lumea politică de la Bucureşti.

Ele nu prezintă o altă faţă a politicii de aici, dar sunt informări către Departamentul de Stat american, făcute de funcţionari sau diplomaţi din cea mai puternică ambasadă din România, informări luate de la sursa primară, dar şi multe din aşa-numita "sursă deschisă", care a fost cel mai adesea presa.

Presa din România a dezbătut până la epuizare subiecte importante despre oameni politici, dar nimic nu s-a întâmplat. Steno­gramele americane preiau o bună parte din informaţii din "sursa deschisă", le dezvoltă.

Vasile Blaga sau Mircea Geoană sunt "sursă primară" pentru funcţionarii ambasadei americane. În niciuna dintre corespondenţele ambasadelor americane din Europa dezvăluite de Wikileaks nu s-au întâlnit, până acum, "surse" cu poziţii atât de importante în stat. Portretul pe care funcţionarii ambasadei i-l fac acestora ţine doar de aspectul ludic al relatărilor.

În telegramele funcţionarilor ame­ricani Mircea Geoană se prezintă singur: "Sunt «number one» astăzi în România!" Potrivit stenogramei din 2007 (20 aprilie), emisă înaintea votului Parlamentului de suspen­dare din funcţie a actualului preşedinte, Geoană ar fi spus că s-ar fi întâlnit de două ori cu Băsescu, în secret, înainte de suspen­darea sa susţinând, de asemenea, că el va fi următorul prim-ministru. Geoană ar fi adăugat că s-a întâlnit "pe propriul risc", iar dacă partidul ar afla, "l-ar omorî".

Geoană iese şifonat din această poveste, dar alţii îi calcă rapid pe urme, primul dintre ei fiind chiar Traian Băsescu care, potrivit unei alte telegrame, ar fi susţinut, în faţa liderilor PSD, la momentul în care ar fi trebuit adoptate noile coduri juridice: Nu mă faceţi să dau drumul la dosarele lui Adrian Năstase! Ceea ce vrea să spună că, de fapt, preşedintele ştie şi are putere asupra acestor dosare. Deşi şeful statului a negat întotdeauna o implicare politică a sa în cazul fostului prim-ministru.