Viaţa sub raze X/ de Daniel Nicolescu

Mai mult decât o explorare a limitelor artei sau decât o experienţă inovatoare la nivel de limbaj plastic, expoziţia lui Nick Veasey (19 martie - 4 septembrie 2011, Galeria Espace de la Vallée, din localitatea Serris, la nord-est de Paris), este o fanfară de marketing. Celebrul artist britanic (care expune pentru întâia oară în Franţa) a aşezat în spaţiul galeriei, care seamănă mai mult a "hotel particulier" decât a ansamblu expoziţional, 15 lucrări intitulate generic "Radiografia modei".

Un titlu exact, tautologic, câtă vreme cele 15 exponate nu sunt nimic altceva decât nişte imagini, realizate cu raze X, ale unor obiecte-cult, care ilustrează marile curente din sfera modei contemporane. Fie că este vorba despre un corset feminin, despre o sacoşă brodată, despre un iPod, despre un scooter, despre un ursuleţ de pluş sau despre o haină de piele Perfecto, obiectele "interpretate" de către Veasey au fost aşezate într-o cameră obscură special concepută şi au fost expuse unor raze X care, apoi, le-a imprimat imaginea esenţializată pe un film fotografic.

Radiografiile au fost ulterior scanate, prelucrate, reimprimate la scara 1/1 şi expuse în micul palat despre care vorbeam. Sau puse pe o serie de tricouri care se vând în cadrul galeriei. Cronicarii de specialitate vorbesc despre faptul că Veasey doreşte să răspândească o nuanţă de derizoriu asupra gesturilor autorităţilor publice care încearcă, din ce în ce mai mult, să ne controleze cu ajutorul razelor X şi al camerelor de supraveghere. Sau că deturnează nişte gadgeturi, niste iconuri ale design-ului, spre a le transforma în frumuseţe pură. Oricât am rescana în minte imaginile cu pricina, în afară de ingeniozitate şi de arguţie, nu am găsit nimic altceva. Adică un motiv straşnic să invidiem PR-ul galeristic occidental care izbuteşte să facă evenimente artistice din orice raze chiX.

O moştenire grea sau lupta pentru Vermeer

Pe 18 martie, comisia austriacă pentru restituirea operelor de artă furate de nazişti a formulat un aviz negativ privind retrocedarea unuia dintre cele mai celebre tablouri ale lui Vermeer moştenitorilor fostului său proprietar, Jaromir Czernin (în date generale, desigur nuanţabile, situaţia pretenţiilor acestora e similară, după cum veţi vedea, celei a moştenitorilor fostului proprietar al bustului Domnişoarei Pogany, aflat actualmente în patrimoniul Muzeului de Artă din Craiova). Prin urmare, faimoasa pânză, intitulată "Arta picturii" (sau, după un mai vechi act de botez, "Atelierul pictorului", foto 4) nu va mai părăsi simezele de la Kunstistoriches Museum din Viena. În virtutea unei legi din 1998, Austria a restituit până acum 10.000 de opere furate de la proprietarii lor sub cel de-al Treilea Reich. În 2009, o altă lege amplificase câmpul restituirilor la nivelul operelor care făcuseră obiectul unei tranzacţii financiare. Este exact temeiul pe care s-au sprijinit moştenitorii pomeniţi.

Dar iată povestea: în 1940, tabloul a fost cumpărat de Hitler de la nobilul austriac Jaromir Czernin, contra sumei de 1,65 milioane de reichmarks, prin intermediul directorului Muzeului din Dresda, Hans Posse. Pânza urma să ajungă în muzeul pe care Hitler dorea să-l facă la Linz, în nordul Austriei, adică în provincia sa natală. La sfârşitul războiului, pânza a fost remisă autorităţilor austriece.

Moştenitorii au considerat că Czernin îşi vânduse ("cedase") Vermeer-ul ca să evite persecuţiile, cu atât mai mult cu cât era căsătorit cu o evreică. Spre a-şi argumenta decizia, comisia austriacă a amintit faptul că Jaromir Czernin a cerut, în 1940, să facă parte din partidul nazist. Pe de altă parte, dacă ar fi fost restituit, tabloul "Arta picturii" ar fi ajuns, după toate probabilităţile, să fie vândut la licitaţie şi ar fi devenit cel mai scump tablou din lume. Un tablou pe care Kunstistoriches nu ar fi avut proabil niciodată bani să-l recumpere, cu toate clauzele de preempţiune care i s-ar fi inventat.