Inaugurare cu Oameni, locuri, grădini/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea 05.04.2011

Orice galerie de artă e o bucurie pentru un oraş şi pentru iubitorii de frumos, aşa că nu putem decât saluta din toată inima redeschiderea Galeriei de Artă Goldart Hilton. Înfiinţată în 1997, galeria s-a închis în urmă cu ceva vreme, timp în care designerul Mihnea Ghilduş a reorganizat spaţiul într-o manieră care să permită expunerea cu prioritate a lucrărilor maeştrilor artei contemporane româneşti.

Galeria va găzdui de acum încolo expoziţii de autor, dorindu-se a fi un loc de referinţă pentru arta plastică contemporană. Săptămâna trecută Goldart Hilton s-a redeschis în această nouă formulă, prima expoziţie prezentând lucrările a doi mari artişti, creatori ai unui grup cunoscut în plastica românească sub numele de "Prolog". Este vorba de Horea Paştina, profesor la Universitatea Naţională de Artă, şi Mihai Sârbulescu. Frumuseţea exponatelor şi admirabila perseverenţă a galeriei mă îndeamnă pe mine, neştiutor în ale artelor plastice, să încropesc din nou un text pentru care cer iertare cititorilor.

Grupul "Prolog" a fost înfiinţat în 1985 de cinci pictori, între care cei doi expozanţi de acum, şi s-a remarcat de la început prin surprinderea a ceea ce Andrei Pleşu numea "natura ca spaţiu al aşteptării". Toate expoziţiile "Prolog" (pro-logos - înainte de logos) de până acum, numeroase, n-au fost altceva decât - continua eseistul - "anticipări ale Logosului, întâlniri în natură, ale unui grup de artişti care, dincolo de fascinaţia strictei dexterităţi şi a ingeniozităţii goale, preferă să aştepte răsăritul întremător al unei convingeri."

În mare măsură cam acelaşi lucru se poate spune şi despre expoziţia "Oameni, locuri, grădini". Cei doi expun lucrări recente, dar şi din cicluri de creaţie mai vechi, dezvăluind încă o dată o parte din universul imaginat de ei în pictură. Lumea lui Horea Paştina ascunde multiple înţelesuri, în care natura e prezentă şi statornică. "Natura este pentru Horea Paştina nu numai făgăduinţa viitorului, deci biruitoarea timpului, ci şi biruitoarea spaţiului, fără anularea lui", spunea părintele Dumitru Stăniloaie despre pictura sa. Peisajele lui Paştina plutesc, ca şi cum ar artistul ar fi pictat aerul, iar sentimentul de nemărginire şi totodată de poveste este mai pregnant decât la oricare alt pictor contemporan.

Spre deosebire de Paştina, pictura lui Mihai Sârbulescu este plină de optimism, expresivitate, exuberanţă şi chiar un anume dramatism. Tablourile au o frumuseţe excentrică. Culorile vii ale grădinilor pictate de Sârbulescu la Balcic, Agapia, Mogoşoaia şi Măgura, "deznădăjduit de frumoase - scria criticul Theodor Redlow - s-ar putea spune că te pun pe jar, te neliniştesc."

Expoziţia va fi deschisă până pe 20 aprilie.