Exportatorii cer stabilitatea cursului, nu pante abrupte şi aterizări forţate

Dacă în anii trecuţi exportatorii cereau o depreciere semnificativă a cursului, spre 4,5 lei/euro, după ce au văzut euro coborând cu 4% în ultimele trei luni, cer acum ca banda 4,1-4,3 lei/euro să fie menţinută. Mai mult, Mihai Ionescu, secretarul general al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România (ANEIR), susţine că exportatorii pot tolera şi o apreciere a leului, cu condiţia ca mişcările să nu fie abrupte.

"Am fost în permanenţă pentru stabilitatea cursului de schimb. Istoria a dovedit că palierul de 4,1 lei/euro - 4,3 lei /euro a fost sustenabil. Leul poate să se aprecieze, dar în mod lent, sistemul dinţi de ferăstrău, nu pante abrupte şi aterizări forţate. O apreciere de 4-5% în câteva zile este insuportabilă pentru exportatori. Este vorba de pierderea pe termen mediu şi lung", a spus Ionescu ieri la conferinţa "Finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior", organizată de ZF şi UniCredit Ţiriac Bank. Totuşi, el a adus în discuţie şi faptul că este posibil ca euro să scadă spre 3,6-3,8 lei în perspectiva aderării la moneda unică.

Exporturile au fost sectorul vedetă al economiei în 2010 şi importanţa lor a fost subliniată de toţi cei care declară în fiecare zi că România a ieşit din criză. Revenirea cererii pe pieţele externe şi cursul de schimb avantajos au adus anul trecut o creştere nesperată a exporturilor, cu 28% comparativ cu anul 2009, la 37,2 mld. euro.

Andrew England a subliniat faptul că apropierea geografică a pieţelor este importantă pentru expansiunea comerţului, susţinând că este necesară o relaţie apropiată cu banca şi partenerii comerciali pentru a accesa noi pieţe. El a amintit că Germania şi Italia rămân principalii parteneri comerciali pentru Europa Centrală şi de Est şi că schimburile comerciale externe ale României de bunuri au urmat acelaşi trend ca şi restul regiunii. De asemenea, el a spus că firmele care vor să exporte trebuie să se uite la ţările unde se preconizează un consum intern în creştere, ca să existe piaţă.

Lucian Croitoru a spus că domeniul exporturilor a dat dovadă de o adaptabilitate foarte mare, iar exportatorii au reuşit să crească şi să devină competitivi.

Referindu-se la evoluţia cursului de schimb, el a spus că este foarte mult în linie cu fundamentele. "Toţi investitorii străini au văzut că s-a făcut ceea ce ei aşteptau. Se uită în viitor, în ce sens se modifică fundamentele, în ce sens se modifică balanţa de plăţi, şi este clar că nu se anticipează deficite mari de cont curent. Deci ei când văd acest lucru, se uită şi la contextul internaţional, şi decid că România este o destinaţie bună, adică noi anticipăm că în următorii ani este sigură, adică nu o să vedem fluctuaţii mari ale ratei de schimb."

În ceea ce priveşte impactul aprecierii leului asupra inflaţiei din luna martie, Croitoru a spus că a contribuit în sensul scăderii ratei. "Există o asimetrie. Atunci când leul se depreciază, impactul este foarte puternic în inflaţie, dar când se apreciază nu este aşa. Efectul este mic la apreciere. Nu cred să fie un impact semnificativ asupra inflaţiei din martie, dar asta rămâne de văzut."

Ionescu a anticipat că este posibil ca exporturile să ajungă la 40 mld. euro în acest an. "Nu ar fi imposibil, dar am început să devin sceptic de când am văzut evoluţia cursului de schimb." Moneda naţională s-a apreciat în acest an cu circa 4%.

La rândul lui, preşedintele Consiliului de Supraveghere UniCredit Ţiriac Bank a spus că în ultimă instanţă comerţul nu se face de dragul comerţului, fiind necesară primirea banilor înapoi. "Totul se bazează pe încredere când este vorba de bani." "Comerţul exterior este un domeniu extrem de sensibil, care nu creşte de la sine, iar în absenţa unui sprijin al băncilor pentru cei care fac în mod curent operaţiuni de acest gen, este foarte greu să avanseze."

Lianu de la Ministerul Economiei a spus că România nu este domi­nantă în fluxurile internaţionale cu bunuri, iar exporturile reprezintă 31% din PIB în 2010, o revenire la ponderea din 2004. Reducerea consumului intern a favorizat această revenire, stimulând orientarea spre export.

Dan Pascariu, preşedinte al Consiliului de Supraveghere UniCredit Ţiriac Bank

• Comerţul exterior este un domeniu extrem de sensibil, care nu creşte de la sine, iar în absenţa unui sprijin al băncilor pentru cei care fac în mod curent operaţiuni de acest gen este foarte greu să avanseze;

• În ultimă instanţă comerţul nu se face de dragul comerţului, vrei să vezi şi banii înapoi. Totul se bazează pe încredere când este vorba de bani;

• Dacă este să transmit un mesaj, acesta este ca aceia care sunt interesaţi de dezvoltarea acestui domeniu, care cred că au produse, că au calitatea şi valoarea necesară şi care cred că ar trebui să facă eforturi pentru a le promova să se adreseze băncilor pentru a-i sprijini în desfacerea acestor produse şi mai ales pentru a le asigura încasarea banilor;

• Atunci când ai dat marfa din mână, ai un risc, că nu o să vezi banii înapoi. În absenţa unui sprijin acordat celor care fac în mod curent astfel de operaţiuni de către bănci, comerţul este foarte greu să crească;

• Mă îndoiesc că criza s-a terminat şi se va termina curând, că recesiunea s-a încheiat. Pe de altă parte, am certitudinea că anul trecut exporturile au crescut foarte mult şi sperăm ca şi în 2011 să continue acest trend. De asemenea, mai am certitudinea că în sistemul bancar din România s-a dezvoltat o expertiză extraordinară în ceea ce priveşte finanţarea comerţului exterior şi bineînţeles că UniCredit nu face excepţie;

• Cred că cifrele vorbesc de la sine: faptul că exporturile au crescut de 10 ori în ultimii 20 de ani, faţă de PIB care a crescut doar de circa 4 ori. Această evoluţie spune un lucru: trebuie să recunoaştem că investiţiile străine directe au jucat un rol major şi că în absenţa lor situaţia ar fi fost alta. Acesta este şi motivul pentru care creşterea economică va depinde foarte mult de investiţiile străine directe; în absenţa lor nu putem spera la creştere;

• Important este ce se întâmplă cu capitalul străin, ce se produce. Dacă produsele sunt fabricate în România, dacă consumăm acei bani în România, originea capitalului nu este importantă. Sigur că mi-aş dori să avem mai mult capital autohton;

• Comerţul internaţional a devenit mult mai sofisticat. Sistemul bancar a venit în întâmpinare şi a luat-o chiar înainte venind cu tot felul de produse, care nu sunt cunoscute; grosul exporturilor româneşti îl realizează multinaţionalele, care în ultimii 10 ani au făcut investiţii masive în România ce îşi produc efectele acum. Sunt convins că există mult potenţial din partea exportatorilor români cu capital autohton, care nu ştiu că există aceste produse, nu îndrăznesc să apeleze la ele, ratează oportunităţi.

Mihai Ionescu, secretar general al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România

• Exportul nu se face de dragul exporturilor, ci pentru a câştiga bani, fie că este vorba de firme multinaţionale, fie că este vorba de firme româneşti;

• Leul poate să se aprecieze, dar lent, nu pante abrupte şi aterizări forţate;

• Care-i deosebirea dintre o firmă cu mamă străină şi una autohtonă: firma cu mamă străină vine cu garanţia din afară şi cu creditele, costurile de afară, în timp ce o firmă cu mama română se chinuie să obţină credite în România cu condiţii de garanţii foarte dure şi cu nişte costuri foarte mari; acesta este motivul pentru care capitalul românesc este străin în propria ţară; firmele româneşti nu pot să exporte, nu că nu ar vrea să exporte;

• Este foarte greu să lupţi cu piaţa chineză având în vedere costurile de acolo; piaţa începe să domine şi în China decizia economică; dacă nu avem grijă să atragem China, vom pierde foarte mult;

• Este posibil ca exporturile să ajungă la 40 mld. euro în acest an; nu ar fi imposibil, dar am început să devin sceptic de când am văzut evoluţia cursului de schimb;

• Îndoielile legate de evoluţia internă ţin de reacţia instituţiilor statului la nevoile exportatorilor; există o listă întreagă de probleme pe care guvernul nu a reuşit să le rezolve;

• Doar şapte ţări din 27 au reuşit în 2010 să reatingă nivelul exporturilor din 2008, începând cu România care a avut cel mai mare ritm de creştere.

Cristian Secoşan, directorul general al Siemens România

• Competitivitatea este cuvântul cheie pentru noi;

• Siemens nu apare în top 100 de exportatori români pentru că există mai multe firme, nu una;

• Facem outsourcing IT; avem echipe mari care exportă servicii pentru Europa de Sud-Est;

• Suntem foarte mândri că am reuşit să implicăm 100 de specialişti români în activitatea de cercetare- dezvoltare;

• Avem deschidere de 100% a băncilor şi rapiditate în dezvoltarea diferitelor solicitări;

• Când este nevoie să finanţăm un proiect nivelul de risc pe care-l acceptă banca este foarte redus; există 2-3 garanţii care se cer;

• Există diferenţe mari sub aspectul condiţiilor şi produselor pe care le oferă băncile în ţări similare, cum ar fi România şi Bulgaria.

Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR

• Aprecierea înregistrată de leu în raport cu euro în luna martie nu va avea un impact semnificativ asupra inflaţiei; în martie nu cred că banca centrală a intervenit pe piaţa valutară;

• Modelul econometric pe care se va baza viitorul raport trimestrial privind inflaţia nu a fost rulat deocamdată;

• Domeniul exporturilor a dat dovadă de o adaptabilitate foarte mare, au fost schimbate destinaţii, producţii. Exportatorii au reuşit să crească şi să devină competitivi;

• Flexibilitatea cursului de schimb a limitat scăderea marjelor de profit în cazul exportatorilor români;

• Cota de piaţă a exporturilor româneşti a fost permanent în creştere, criza nereuşind să întrerupă trendul, însă faţă de vecinii şi competitorii noştrii intraţi în Uniunea Europeană, România stă destul de slab, depăşind doar Bulgaria;

• Cred că evoluţia cursului de schimb este foarte mult în linie cu fundamentele economice;

• În timp s-a stabilit această reputaţie a băncii centrale, că este sensibilă la magnitudinea deprecierii leului.

Costin Lianu, director al Direcţiei Dezvoltare Export, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

• România nu este dominantă în fluxurile internaţionale cu bunuri, iar exporturile reprezintă 31% din PIB în 2010, o revenire la ponderea din 2004. Reducerea consumului intern a favorizat această revenire, stimulând orientarea spre export;

• Se modifică fluxurile comerciale, iar fluxurile Est-Vest vor deveni tot mai importante ca urmare a ascensiunii Chinei, Indiei şi a altor ţări din Orient;

• Competiţia între branduri se va accentua;

• Va continua regionalizarea în comerţul internaţional;

• Protecţia mediului, prezervarea resurselor, a energiei şi dezvoltarea sustenabilă vor favoriza pe cei ce vor gândi în termeni similari, respectiv export sustenabil;

• Adâncirea integrării şi a specializării intra-ramură şi regionalizarea au modificat structura exportului;

• Aportul investiţiilor străine a fost semnificativ (51% din export primele 100 de firme, în majoritate ISD);

• Există zone de avantaje competitive pe resurse umane insuficient valorizate şi valorificate, dar şi mari vulnerabilităţi;

• Campionii naţionali şi brandurile româneşti sunt la nivel scăzut;

• Materiile prime sunt insuficient valorificate la export (lemn, biomasă);

• Există o preponderenţă a exportatorilor captivi la nivel de IMM;

• Există un acces scăzut la finanţări la export;

• Există o intensitate diferită a exportului pe regiuni şi judeţe, cu judeţe cu un volum de schimburi extrem de mic;

• Portofoliul viitor de export sustenabil este indus de:

1. materii prime, biodiversitate, condiţii pedoclimatice: mobila din lemn, produse agro-alimentare, vin, inclusiv organice, cosmetice, produse naturiste din plante;

2. cunoştinţe tehnice, IT şi pregătirea forţei de muncă: design, IT&C, audio-vizual;

3. specializările intra-ramură mijloace de transport, echipamente şi componente, electronică şi electrotehnică, industria chimică şi petrochimică;

4. poziţia geografică, logistică: centre de procesare şi re-export;

5. alte atractivităţi naturale, turism;

6. obiectivele dezvoltării sustenabile: protecţia mediului, industria low-carbon şi energiile regenerabile.

Andrew Englan, Head of Global Transaction Banking CEE, UniCredit

• Proximitatea pieţelor este relevantă pentru expansiunea comerţului;

• Este necesară o relaţie apropiată cu banca şi partenerul comercial pentru a accesa noi pieţe;

• Sunt necesare instrumente pentru a gestiona riscul de lichiditate, contraparte şi de ţară;

• Susţinere guvernamentală pentru a gestiona investiţii pentru exporturi pe termen mediu;

• Este necesară o susţinere locală puternică pentru realizarea investiţiilor în lanţul de valoare în domeniul industriei;

• Regiunea Europei Centrale şi de Est are circa 7-8% din comerţul mondial; pentru Asia şi UE 15 se anticipează creşteri semnificative;

• Germania şi Italia rămân principalii parteneri comerciali pentru Europa Centrală şi de Est;

• Schimburile comerciale externe ale României de bunuri au urmat acelaşi trend ca şi restul regiunii Europei Centrale şi de Est; cele mai mari creşteri ale pieţelor sunt Turcia pentru exporturi (Ă69% în 2010) şi Rusia pentru importuri (Ă40% în 2010);

• Înainte de criză, România a avut cea mai mare creştere a comerţului regional în regiune.

Eugen Lascu, partener la Thepesia Corporate Advisory

• Trade finance este unul dintre driverii majori de dezvoltare, însă este foarte puţin prezent în practica românească, din păcate; este un domeniu vast, care paradoxal este foarte vechi, dar este în permanentă reinventare şi reînnoire;

• În România s-a abuzat de a lua bani, creditare, pe baza bilanţului; cele mai multe companii au probleme de bilanţ, foarte puţine sunt eligibile la finanţarea pe bilanţ, şi chiar dacă sunt, garanţiile la care trebuie să facă faţă sunt foarte mari;

• Finanţarea tranzacţiilor este diferită; în acest caz încerci să înţelegi tranzacţia, să o decupezi, să o finanţezi;

• Modul cel mai normal este finanţarea structurată; în România sunt puţine companii eligibile de finanţare pe baza bilanţului, dar am găsit multe companii cu exporturi bune sau care pe plan local au clienţi buni cu risc redus şi tranzacţiile merită să fie finanţate;

• Principalii jucători sunt instituţiile financiare, asigurătorii şi băncile.