Începuturile comunismului românesc/ de Stelian Ţurlea

Până în decembrie 1989 exista un embargou asupra documentelor privind începuturile mişcării comuniste din România, mai ales asupra acelora care ar fi putut umbri imaginea patriotică şi revoluţionară. Cercetările dedicate începuturilor Partidului Comunist sunt puţine, documentaţia e lacunară. În anii 1991-1992 şi 1994, o echipă de istorici şi arhivişti români a avut ocazia să facă cercetări în Arhiva Kominternului şi Kominformului, aflată la Centrul Rus pentru păstrarea şi studierea documentelor istoriei recente din Moscova. Au depistat şi microfilmat un număr considerabil de documente referitoare la comuniştii, mişcarea comunistă şi Partidul Comunist din România. Acest material documentar încă n-a fost publicat sistematic.

Abia în 2001 a apărut, sub egida Arhivelor Naţionale ale României, un volum de documente extrase din arhiva Kominternului - intitulat "Copilăria comunismului românesc în arhiva Cominternului" şi coordonat de A. Tudor-Pavelescu - dar din perioada 1919-1924 au fost selectate pentru acel volum doar 19 documente.

De aceea, apariţia la Editura Enciclopedică a acestui masiv tom "Sub steag străin"*, semnat de Costin Feneşan, este de salutat şi va fi extrem de utilă cercetărilor viitoare. Volumul elaborat de Costin Feneşan cuprinde 246 de documente din anii de debut al mişcării comuniste din România, care se referă la alăturarea socialiştilor de stânga la Revoluţia bolşevică din 1917, la frământările legate de afilierea Partidului Socialist din România la Komintern, în 1920, la transformarea acestuia în partid comunist, secţie a Kominternului, la activitatea îndreptată împotriva intereselor naţionale ale României, la dependenţa totală faţă de diktatul Comitetului Executiv al Kominternului, exercitat prin Federaţia Comunistă Balcanică.

Ce reiese din documente? Partidul Comunist din România se afla în pragul disoluţiei încă din primi ani de existenţă. A avut o importanţă secundară pentru conducerea Kominternului şi era mai mic şi mai sărac decât partidele "frăţeşti" din Bulgaria, Ungaria, Iugoslavia şi Cehoslovacia. În multe cazuri, conducerea Kominternului prefera să nu-i transmită ordinele în mod direct - deşi partidul avea un reprezentant pe lângă Comitetul Executiv -, ci prin intermediul Federaţiei Comuniste Balcanice. Documentele mai arată o lipsă de coeziune internă şi faptul că o bună parte dintre lideri nu au provenit din rândurile muncitorimii, ci din rândurile celor cu studii universitare sau măcar cu instruire postliceală. Dar peste toate se demonstrează că, prin activitatea pusă în slujba revoluţiei mondiale, în realitate a Rusiei Sovietice, comuniştii şi Partidul Comunist din România erau nişte mercenari sub steag străin.

Volumul cuprinde un substanţial cuvânt înainte al autorului care pune cititorul în temă, o cronologie a anilor 1917-1924 foarte detaliată şi utilă, un dicţionar bibliografic cu informaţii preţioase despre personajele în discuţie, multe dintre ele absolut necunoscute publicului larg, o notă asupra ediţiei, o listă a documentelor, documentele ca atare, unele în alte limbi decât româna, şi un număr de imagini. Ţinem să precizăm şi noi - odată cu autorul - că redactarea unei majorităţi a documentelor în limba germană se explică prin aceea că la al II-lea congres al Komintern, din 1920, s-a hotărât adoptarea limbii germane ca limbă oficială a Internaţionalei a III-a. Pentru a înlesni comunicarea la nivelul Komintern, documentele erau traduse din limba în care fuseseră redactate iniţial în limba germană. Pe vremea aceea, limba rusă era cunoscută de foarte puţini membri neruşi ai organismelor din primii ani de activitate a Komintern şi de conducerile partidelor comuniste componente.

În volumul de faţă se publică după microfilm documente păstrate în trei fonduri de maximă importanţă pentru istoria comuniştilor şi a Partidului Comunist din România. Pentru perioada de timp şi tema avută în vedere, precizează autorul, mai sunt de mare interes alte şapte fonduri, din care au fost microfilmate doar puţine documente. Nu s-au găsit resursele necesare pentru a o face, cum nu s-au găsit nici pentru proiectul internaţional de digitalizare a inventarelor Arhivei Kominternului, proiect la care urmau să participe Rusia, Germania, Elveţia, SUA şi Ungaria, iniţiat în 1998-1999.

Imaginea de pe copertă:

Participanţii la cea de-a doua Conferinţă Socialistă Balcanică (Bucureşti, 6-8 iulie 1915). Şezând: Ecaterina Arbore-Ralli (a doua din stânga), Constantin Dobrogeanu-Gherea (al treilea din stânga), Cristian Rakovski (al doilea din dreapta), Vasil Lolarov (primul din dreapta). În picioare: Alecu Constantinescu (al treilea din stânga), Gheorghe Cristescu (al patrulea din dreapta), Gheorghi Dimitrov (al treilea din dreapta).

*) Costin Feneşan - Sub steag străin, Editura Enciclopedică, 1094 pagini.