Dinel Staicu, de la şmecherul anilor ‘90 la urmărit general

Dinel Staicu, unul dintre cele mai cunoscute personaje de pe piaţa de capital, se numără printre puţinii "puternici" care au primit condamnări definitive şi pedepse cu închisoare pentru fraudarea unei bănci, deşi în ultimii 20 de ani au fost numeroase falimente răsunătoare de instituţii financiare. Presa a scris tone de hârtie despre cei care au devalizat băncile, fie de stat, fie private, fie că erau preşedinţi, fie că erau cei care au luat bani, dar cei condamnaţi la închisoare pot fi număraţi pe degete. Staicu a fost condamnat pe 4 aprilie 2011 de Curtea de Apel Bucureşti la 7 ani de închisoare cu executare pentru fraudarea Băncii Internaţionale a Religiilor (BIR), prejudiciul creat băncii între 1999 şi 2000 fiind estimat la 187 mld. lei vechi (circa 9,3 mil. euro la cursul de schimb de atunci), sentinţa fiind definitivă şi irevocabilă. BIR a intrat în faliment în anul 2000. Instituţia de credit a fost fondată de Ion Popescu, preşedintele BIR, condamnat şi el alături de Staicu la 7 ani de închisoare, atrăgând bani din sursele cele mai exotice, de la feţe bisericeşti şi culte religioase până la Federaţia Română de Fotbal. La toate evenimentele băncii erau prezente înalte feţe bisericeşti, iar Ion Popescu dădea de înţeles că ar fi avut binecuvântarea patriarhului Teoctist.

Ieri au apărut informaţii conform cărora Dinel Staicu ar fi făcut cerere la începutul acestui an să-şi schimbe numele în Dinel Niţu, luând astfel numele de familie al soţiei sale, Lenuţa Niţu.

Dinel Staicu a fost trimis în judecată în dosarul BIR în noiembrie 2006, alături de Ion Popescu, fostul preşedinte al băncii, Radian Răceală, directorul direcţiei de creditare a BIR, şi de Viorica Duţu, şeful serviciului de creditare al băncii. Cei trei funcţionari au fost acuzaţi de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, iar Dinel Staicu - pentru complicitate la abuz în serviciu.

Concret, cei trei funcţionari sunt acuzaţi că au aprobat cesiuni de creanţă în valoare de 106,7 miliarde de lei vechi şi credite în valoare de 80,5 miliarde de lei vechi către 11 societăţi controlate de Dinel Staicu, cu încălcarea principiului pruden­ţia­lităţii bancare şi a reglementărilor BNR.

"Este de precizat că, în termenul de graţie pentru efectuarea plăţii creanţelor cesionate şi înainte de expirarea termenului de un an prevăzut pentru utilizarea liniei de credit, inculpatul Staicu Dinel a utilizat integral sumele de bani împrumutate de la bancă fără a achita ratele scadente creanţelor cesionate, a dispus reorganizarea prin absorbţie a societăţilor cesionare şi respectiv le-a falimentat, a înstrăinat imobilele asupra cărora se constituiseră garanţii, ceea ce a făcut ca executarea garanţiilor să devină inoperabilă", au arătat procurorii DNA în rechizitoriul trimis instanţei.

Potrivit rechizitoriului, Staicu a folosit o parte din banii obţinuţi de la BIR, respectiv circa 40 de miliarde de lei vechi pentru achiziţia de acţiuni la SIF Oltenia prin intermediul unor societăţi pe care le controla.

În 2000 acţiunile SIF Oltenia (SIF5) se tranzacţionau pe Bursă la preţuri cuprinse între 0,03 lei şi 0,05 lei, astfel că Dinel Staicu ar fi putut achiziţiona în acea perioadă circa 100 de milioane de acţiuni, respectiv 17% din capitalul societăţii, potrivit calculelor ZF.

Dosarul în care Staicu este acuzat de fraudarea BIR a fost preluat în ianuarie 2006 de către procurorii Călin Nistor, actualul procuror-şef al DNA Piteşti, şi Mihaela Moraru Iorga, care au realizat cea mai mare parte a documentaţiei până în noiembrie 2006, când l-au înaintat instanţei, potrivit reprezentanţilor DNA.

A fost nevoie însă de trei ani şi jumătate până ce prima instanţă sesizată a dat o sentinţă în acest dosar. Pe 15 iunie 2010, Judecătoria Sectorului 4 i-a condamnat la 4 ani de închisoare cu executare pe Dinel Staicu şi Ion Popescu şi la 3 ani de închisoare cu suspendare pe ceilalţi doi inculpaţi. DNA a declarat apel, iar pe 16 decembrie 2010, Tribunalul Bucureşti a majorat pedepsele lui Staicu şi Popescu la 12 ani de închisoare cu exe­cutare.

Cei doi inculpaţi au declarat recurs, iar pe 4 aprilie, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât ca aceştia să fie condamnaţi la 7 ani de închisoare cu executare.

Inculpatul Dinel Staicu, preşedinte timp de cinci ani la SIF Oltenia

Acţiunile cumpărate în perioada 1999-2000 i-au permis lui Dinel Staicu să exercite o influenţă puternică asupra SIF Oltenia, una dintre cele mai bogate companii de pe Bursă, cu active de peste 350 mil. euro.

Staicu a intrat în conducerea SIF Oltenia în vara lui 2006, când l-a dat jos pe fostul preşedinte Vasile Şalapă, preluând funcţiile de preşedinte al Consiliului de Administraţie şi de director general. El a fost validat în funcţie de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) cu doar câteva luni înainte de a fi pus sub acuzare în dosarul BIR.

În noiembrie 2007 Dinel Staicu a fost trimis în judecată într-un alt dosar privind fraudarea Transgaz Mediaş cu 260,8 miliarde de lei vechi (11,3 mil. euro) în perioada 2000-2001. După această nouă punere sub acuzare, CNVM a cerut Consiliului de Administraţie al SIF Oltenia să convoace AGA şi să consulte acţionarii privind menţinerea lui Staicu în funcţia de preşedinte. AGA a fost convocată abia în 28 august 2008, când un alt acţionar influent de la SIF-uri, Cătălin Chelu din Galaţi, a încercat să-l înlăture pe Staicu din conducerea SIF Oltenia, însă tentativa sa a eşuat, Dinel bucurându-se de sprijinul celorlalţi membri ai CA. Chelu a fost arestat în noiembrie 2010 de către DNA pentru că ar fi încercat să-l mituiască pe secretarul de stat din Ministerul de Interne Valentin Fătuloiu.

La scurt timp după aceea, în decem­brie 2010, Staicu şi-a anunţat demisia din funcţia de preşedinte al SIF Oltenia, imediat după ce Tribunalul Bucureşti l-a condamnat la 12 ani de închisoare.

În ciuda scandalurilor care au marcat mandatul lui Staicu la SIF Oltenia, acţiunile SIF5 au fost în ultimii ani cele mai lichide de pe Bursă, înregistrând evoluţii peste cele ale indicelui BET-FI, care urmăreşte evoluţia tuturor SIF-urilor.

Povestea lui Dinel Staicu, fost miliţian ajuns doctor în economie

Dinel Staicu a fost de-a lungul timpului un personaj foarte mediatizat, mai ales în perioada în care a fost patronul echipei de fotbal Universitatea Craiova.

Născut în 1956 în comuna Leu din judeţul Dolj, Dinel Staicu a intrat în afaceri la 14 ani, ca fotograf la nunţi şi botezuri, potrivit propriilor declaraţii. A urmat apoi cariera de miliţian, după ce a absolvit cursurile Şcolii de subofiţeri de la Câmpina. În 1992 a revenit la afaceri, înfiinţându-şi mai multe firme, printre care şi o discotecă în Craiova.

A dat lovitura vânzând o staţie Peco cu 600.000 de dolari, după ce o cumpărase cu o sumă mult mai mică. El ar fi obţinut acest preţ, foarte mare pentru acea vreme, după ce ar fi tăiat alimentarea cu energie electrică a benzinăriilor din jur, având astfel un trafic extrem de ridicat, fapt care i-a determinat pe cumpărători să mărească preţul.

Este cunoscut pentru pasiunea pentru "Epoca de aur" şi pentru că a construit un parc tematic şi un muzeu în memoria lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. Parcul Republicii Socialiste România ocupă 200 de hectare pe malul râului Jiu, iar Muzeul Comunismului este situat în comuna Scorniceşti, locul de naştere al lui Nicolae Ceauşescu.

În anul 2000 a devenit doctor în economie, cu o disertaţie pe tema economiei subterane, iar în 2001 Parchetul a început urmărirea penală împotriva sa pentru o serie de infracţiuni economice.

Tot în 2002 a preluat clubul de fotbal Universitatea Craiova de la Gigi Neţoiu pentru circa 400.000 de dolari. Ca şef al Universităţii Craiova a fost aproape în permanenţă în război cu fanii, a rulat mai mulţi antrenori şi a ocupat chiar el poziţia de director tehnic pentru scurt timp.

În 2005 Craiova a retrogradat în Divizia B pentru prima dată în istorie, iar Staicu i-a cedat echipa gratis lui Adrian Mititelu.