Cum şi-a păstrat tronul Nazarbaev, lordul stepelor din Kazahstan, într-o lume unde petrolul nu îi mai apără pe lideri de revoluţii

În urmă cu doar câteva ore, misiunea OSCE a făcut public raportul cu privire la alegerile prezidenţiale din Kazahstan. Despre constatarea unor serioase nere­gu­larităţi în procedura de votare, lipsa unei opoziţii pu­ternice şi despre nevoia de reforme democratice au scris observatorii internaţionali în raportul de monitorizare. Cu toate acestea observatorii OSCE au confirmat rezultatul alegerilor: victoria preşedintelui în funcţie cu 95,5% din voturi greu de explicat într-un regim democratic. Rezultatul alegerilor din 3 aprilie 2011 din Kazahstan trezeşte însă amintiri din epoca de aur a României, când Nicolae Ceauşescu ieşea învingător cu 99% din voturi.

În aceeaşi după-amiază, preşedintele în funcţie Nursultan Nazarbaev celebra victoria în alegerile prezidenţiale, asigurându-şi astfel încă cinci ani la conducerea ţării, care se vor adăuga altor douăzeci pe care i-a petrecut la cârma Kazahstanului. Preşedintele are dreptul să candideze ori de câte ori vrea.

Ceilalţi trei candidaţi, din partea Partidului Comunist, al Patrioţilor şi un independent ecologist, au eşuat la­men­tabil în a forma o opoziţie, mai ales că unul dintre aceştia a declarat în ziua alegerilor că l-a votat pe preşedintele în funcţie. Din cei 22 de candidaţi pentru funcţia de pre­şe­dinte doar patru s-au calificat în cursa finală, unii pentru că nu au trecut testul de limbă kazahă - metodă de pro­tec­ţie în faţa influenţei ruseşti -, alţii pentru că nu au strâns suficiente semnături. Spre deosebire de alţi lideri musulmani, pentru că Islamul este religia majoritară în Kazahstan, preşedintele Nazarbaev, în vârstă de 70 de ani, se bucură de sprijinul populaţiei, având în vedere că 90% din kazahii cu drept de vot s-au prezentat duminică la urne, potrivit raportului OSCE. Imaginile difuzate de televiziunea de stat în ziua alegerilor vor să confirme majoritatea: mame tinere alăptând pruncul la sân sunt filmate cum votează direct de pe patul de spital, în timp ce persoane în vârstă sunt ajutate să se deplaseze în cabina de vot pentru a-şi alege preşedintele.

Cum arată economia în zodia lui Nazarbaev

Victoria lui "papa", cum sunt învăţaţi tinerii kazahi să îl numească pe preşedintele Nazarbaev, este cu atât mai importantă cu cât are loc într-un moment în care lideri musulmani din state arabe trec acum testul de foc al revoluţiei. Din 1991, când Kazahstanul şi-a declarat independenţa de URSS, regimul Nazarbaev a adus ţării o relativă prosperitate economică. Cu toate acestea, presa străină a scris nenumărate articole despre cât de influentă este familia preşedintelui şi despre cum membrii familiei controlează toate afacerile ţării.

Kazahstanul, a noua ţară ca suprafaţă din lume şi cu o populaţie de 16 milioane de locuitori, a înregistrat o rată medie anuală de creştere economică de circa 8 % din 2001 până în prezent, iar în 2010 a raportat o creştere de peste 7% a economiei. PIB-ul Kazahstanului a fost în 2010 în valoare de 147 mld. dolari, cu 20 de miliarde de dolari mai mic decât PIB-ul României. PIB-ul pe cap de locuitor este de circa 8.000 de dolari, la fel ca în România.

Potenţialul de creştere al economiei kazahe este însă ridicat, având în vedere că ţara dispune de una dintre cele mai mari rezerve dovedite de petrol (30 miliarde de tone sau 2,2% din rezervele mondiale), este cel mai mare producător de uraniu, ocupă primele poziţii în lume după rezervele de cărbune, fier şi aur. De asemenea, resursele de plumb, crom şi zinc poziţionează ţara pe primele locuri în clasamentul mondial.

De numele lui Nazarbaev este strâns legată tânăra capitală a ţării Astana, în vârstă de doar 13 ani, cu o suprafaţă de 722 km pătraţi, de aproape trei ori mai mare decât cea a Bucureştiului, şi cu o populaţie de mai puţin de un milion de locuitori. Nu e de mirare că prima impresie pe care o face Astana unui străin este de cea de stepă "urbană", peisajul extrem de plat fiind întrerupt pe alocuri de impunătoarele sedii ale parlamentului, de zgârie-nori sau de monumentul reper al oraşului Turnul Bayterek. "Chupa chups" este cel de-al doilea nume al turnului reper al Astanei, o construcţie înaltă de zece metri, din aluminiu, ce imită un arbore cu o sferă aurie în vârf menită să simbolizeze arborele vieţii unde pasărea magică a fericirii şi-a lăsat oul.

Cine putea să fie arborele vieţii decât prea puternicul Nazarbaev: amprenta palmei preşedintelui Nazarbaev se află pe sfera aurie din vârful turnului.

În anul 1998, capitala Kazahstanului s-a mutat la Astana (în traducere "oraş nou") de la Alma-Ata, cel mai mare oraş al ţării unde locuiesc aproximativ 1,3 milioane de oameni.

La Astana, oraş care a cunoscut o rapidă dezvoltare în ultimul deceniu, este centrul administrativ al ţării, adăpostind reşedinţa preşedintelui, sediile impunătoare ale guvernului şi parlamentului. Impresionantă este arhitectura clădirilor din oraş, fie că este vorba de centrul administrativ sau de birouri şi restaurante. Aproape fiecare clădire spune altceva: blocuri de locuinţe din aluminiu şi sticlă în forma fluidă a semnului dolarului american, impunătorul sediu al companiei de petrol şi gaze KazMunaiGaz, clădiri de birouri din sticlă ce se termină în pagode chinezeşti sau centrul comercial Han Şatîr ce seamănă cu o uriaşă iurtă.

Astanei îi lipseşte însă freamătul firesc al unei capitale, poate şi pentru că este un oraş prea tânăr unde cea mai mare parte a populaţiei a venit recent din provincie în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit. Clima extremă, cu temperaturi de minus 40 de grade Celsius iarna şi până la plus 40 de grade Celsius vara, nu face din Astana un loc prea prietenos.

Deşi tradiţiile joacă un rol important în stilul de viaţă al astanezilor, aceştia gustă din plăcerile consumerismului occidental. Dovadă stau centrele comerciale construite în Astana. Han Şatîr sau mallul în formă de iurtă surprinde a doua oară pentru că la ultimul etaj are o plajă în miniatură, cu nisip adus din Caraibe şi piscine, şi unde temperatura nu scade sub 20 de grade Celsius chiar dacă în exterior gerul coboară la minus 35 de grade mercurul termometrului.

Părăsind Astana, e uşor de înţeles de ce au ales sovieticii să folosească regiuni vaste din această ţară drept lagăre în aer liber pentru deţinuţii sau prizonierii de război germani, polonezi, ucraineni, basarabeni şi români în urmă cu şaptezeci de ani.

Kilometri de stepă întinsă, fără niciun reper unde să se odihnească privirea, despart Astana de cel mai apropiat oraş. Satele sunt rare şi la distanţe mari unele de altele, între aşezări domneşte stepa. Casele ţăranilor, ridicate pe locul fostelor lagăre, sunt pitice şi sărăcăcioase.

Cărbunele este o resursă care abundă în solurile kazahe. În regiunea Karaganda, situată în centrul Kazahstanului, s-a dezvoltat una dintre cele mai mari exploatări miniere, cele mai multe dintre minele de cărbune din regiune sunt deţinute de gigantul Arcelor Mittal în prezent. În perioada sovietică, Karaganda a fost un uriaş lagăr de muncă, unde germanii şi polonezii deportaţi scoteau cărbunele la suprafaţă.

"Pământul de aici este foarte bogat. Se găsesc toate elementele din tabelul chimic al lui Mendeleev", spune Ştefan, în vârstă de 59 de ani, fost miner de naţionalitate română care a lucrat 30 de ani în minele din Karaganda.

Cum mare parte din resursele Kazahstanului sunt controlate de stat printr-un fond suveran numit Samruk-Kazyna, prelungirea mandatului preşedintelui cu încă cinci ani asigură continuarea aşa-numitei strategii multianuale de inovare. Preşedintele fondului suveran Samruk răspunde în faţa preşedintelui de Nazarbaev de strategia de dezvoltare şi investiţii a fondului.

Fondul Samruk controlează integral cele mai importante companii kazahe, printre cele mai mari fiind grupul de petrol şi gaze KazMunaiGaz, compania naţională de poştă sau compania naţională de medicamente, toate aceste companii cooperând pentru stabilizarea economiei.

Resursele de petrol şi gaze au fost însă cele care au ţinut Kazahstanul departe de criză în ultimii ani, iar preşedintele Nazarbaev a înţeles acest lucru. Prin compania de petrol şi gaze KazMunaiGaz pe care o controlează în totalitate, statul kazah a anunţat program de investiţii de 20 de miliarde de euro în sectorul petrolier în perioada 2010-2014. Grupul de petrol KazMunaiGaz dispune de rezerve de petrol de 780 de milioane de tone şi a produs peste 20 milioane de tone de petrol în 2010. În Kazahastan, un litru de benzină variază între 0,5 şi 0,7 dolari, interval valabil şi pentru preţul unui litru de motorină. În Kazahstan vrea să adopte standardele Euro 5 în 2014-2015, în prezent fiind în vigoare normele Euro 2.

Compania kazahă KazMunaiGaz controlează integral grupul Rompetrol, operatorul rafinăriei Petro­midia, pe care l-a achiziţionat în urma unei tranzacţii în valoare totală de 1,7 miliarde de dolari de la omul de afaceri Dinu Patriciu în 2007 şi 2009. Rafinăria Petromidia din Constanţa este pentru kazahi cel mai important activ străin pentru că, susţin aceştia, le deschide drumul către Europa.

"Avem de gând să investim sume importante în rafinăria Petromidia şi să creştem parametrii de producţie, doar pentru 2011 fiind programate investiţii de 200 milioane de dolari", a declarat într-o conferinţă de presă susţinută la Astana Daniyar Tiyessov, director al KazMunaiGaz.