Moartea, ca un diamant pe degetul iubitei/ de Daniel Nicolescu

Autor: Daniel Nicolescu 11.04.2011

Valoarea de piaţă a suferinţei şi a morţii a devenit superioară celei a plăcerii şi sexului (acesta este, cum ar explica Michel Houellbecq, motivul pentru care Damien Hirst i-a răpit locul 1 mondial pe piaţa de artă lui Jeff Koons; craniile celui dintâi, adică, fascineză mai mult decât jucăriile celui de-al doilea). După multe expoziţii de "Vanités" (pe care, în decursul ultimului an, le-am prezentat în rubrica noastră), de elogii publice ale macabrului în artă, frumos drapate în metafore titulare şi aşezate sub semnul unor sloganuri optimiste, Parisul revine asupra ultimei sale mari obsesii (8-10 aprilie, Louvre du Caroussel), cu o expoziţie având un titlu dezolant de nemetaforic: "Salonul morţii".

Motto-ul evenimentului (la care, în trei zile de funcţionare, s-au perindat nu mai puţin de 25.000 de vizitatori) este împrumutat din La Bruyère: "Pentru oameni, nu există decât trei evenimente: naşterea, viaţa şi moartea. Omul nu simte când se naşte, suferă că moare şi uită să trăiască". Sec, cinic-sec, precum oferta promoţională a organizatorilor: intrarea costă 10 euro, dar cei care prezintă un act oficial din care rezultă că şi-au donat trupul postmortem (unor institute de cercetare, facultăţi de medicină etc.) beneficiază de acces gratuit.

Nu e un salon artistic propriu-zis, pentru că şi-a propus să-i adune pe toţi actorii din sectorul său tematic. Adică şi artişti, dar şi ciocli profesionişti, companii funebre, şocolatieri sau designeri de modă, specilişti în eutanasiere, doctori în funeralii ecologice, webmasters, site-uri specializate şi alţi creatori din industria, vai, atât de proliferantă, a morţii. Pe scurt serviciile antemortem, mortem şi postmortem pe care societatea noastră de azi le oferă.

După ce ai intrat, poţi avea surpriza să fii invitat să iei loc într-un sicriu vârf de gamă, capitonat şi cu pânzeturi dantelate ("Pour vous faire une idée, mesdames messieurs..."), să guşti ciocolate în formă de schelet, să-ţi faci o urnă având propriul tău chip, să compari preţurile de înmormântare oferite de diverse firme, dar şi ofertele de asigurare sau ajutoarele pentru văduve. Sau să apelezi la serviciile celor de la Sismo designers ("care interoghează moartea şi reprezentările ei în timpul vieţii") care, graţie unui procedeu inovator şi ambiţios, îţi pot imprima în 3D imaginea propriului craniu. În plus, în afară de expozanţi, sumedenie de conferenţiari, care încearcă, pe calea dialogului cu publicul, să spulbere tabuurile legate de moarte: "Să vorbim despre moarte, ca să trăim mai bine!" Dacă vreţi să scapăţi de sentimentele prea apăsătoare, puteţi bea o tărie la barul din incinta expoziţiei, care a fost integral sponsorizat de marca de şampanie Veuve Clicquot.

Ca să întărească, parcă, ecoul forţei gravitaţionale a morţii moderne, în timpul expoziţiei s-a difuzat, pe canalul Planete, un documentar semnat de Marie David şi intitulat "Cadavre exquis", după numele celebrului joc creativ suprarealist. Atâta doar că şi aici, ca şi în Salonul de la Caroussel, regula jocului stă în folosirea sensului literal al cuvintelor. Prin urmare, avem de-a face cu o panoramă a cadavrelor de-a dreptul... încântătoare. Ideea filmului este că, dacă pentru majoritatea oamenilor, ritualurile ceremoniilor funerare ascultă de nişte reguli triste şi stricte (în ce ordine doriţi), există totuşi unii oameni care aleg o cale mai originală, ca să facă un soi de ultim "clin d'oeil" vieţii, şi îşi regizează o ceremonie de trecere dincolo cu sclipici. Unii îşi comandă un sicriu în formă de yacht, alţii în formă de Rolls Royce. Richard, un tip pasionat de expediţii arctice, şi-a ordonat un coşciug în formă de sanie, prevăzută cu tot materialul necesar aventurii polare Ă o pereche de schiuri. O dansatoare britanică a optat pentru un sicriu în formă de balerin (pantoful de dans).

Urmând-o în călătoria ei mai degrabă hazoasă pe Marie David, luăm cunoştinţă şi de nebuniile celor care aleg să se mumifice (o companie din Utah se ocupă deja de asta cu mult succes) sau criogenizeze. Nu în ultimul rând, aflăm despre năzdrăvăniile puse la cale de cei care preferă incinerarea: urne în tonuri psihedelice, în formă de glob de terestru sau de cal de curse.

Pour la bonne bouche, surpriza surprizelor, o companie eleveţiană care transformă cenuşa răposaţilor în diamante; diamante care, în funcţie de dimensiune, pot avea preţuri între 4.500 şi 17.000 de euro. "Cum nu murim decât o dată şi pentru atât de mult timp", cum zicea Molière, merită efortul să cadoriseşti postum un inel cu o astfel de piatră, făcută după chipul şi asemănarea sufletului nostru bucuros de moarte.