O vizită la Târgul Moşilor, în 1928/ de Emanuel Bădescu

Autor: Emanuel Badescu 12.04.2011

Oameni veseli şi practici, bucureştenii se întâlneau primăvara, "de Moşi" , să facă haz de necaz. Cumpărau te miri ce, uneori pe nimi­ca toată, dar nu se întorceau acasă până nu-şi cheltuiau ultimii bănuţi "pe distracţii".

Se spune că pe locul unde fiii lui Herdan construiseră un fel de "Moulin Rouge", în fapt o franzelărie "de lux", se ridica pe vremuri o Spânzurătoare... Se pare că execuţiile erau prefaţate şi urmate de manifestaţii de recunoştinţă pentru Vodă, care se îngrijea de sănătatea năravurilor şi de avutul supuşilor săi. Am scris "se spune" fiindcă povestea nu este localizată corect, locul cu pricina fiind în prejma Bisericii Scaune, nu pe "Câmpul lui Eiade"!

În anii 1920-1930, trecutul acesta eroic fusese cu desăvârşire uitat. Lumea venea să cumpere şi să petrea­că. Vestea trebuie că a făcut înconjurul Europei, pentru că, din 1924, Societatea Vieneză "Luna Park" va fi prezentă în fiecare an la Moşi cu instalaţiile ei moderne.


Cum se distrau vizitatorii? Priviţi şi dumneavoastră! Ascultau fanfara sau priveau în cutiile numite "cinematograf", conduceau "tro­leibuze", hoinăreau prin spaţiu călare pe "căluşei", curajoşii drumeţeau - înţepeniţi de groază în cărucioare aparent nesigure - pe culmi­le şi văile abrupte ale "Muntelui rusesc", alţii se minunau de efectul optic produs de stereoscop sau îşi verificau şansa. Apoi, după un pahar de vin rece, îşi aminteau că se cuvine să mai şi cumpere câte ceva. Dar ce?

Negustorii de oale şi doage au umplut parcă tot câmpul cu produ­sele lor antipatice. E mai interesant să cheltuieşti aiurea. Dacă obo­seşti, te poţi retrage sub o căruţă. După un somn bun, nu strică să pri­veşti şi să te minunezi de câte ştie "ursul" şi de cât de puternic este ursarul, care cutează să înfrunte fiara.

Foamea poate fi potolită cu un pumn de floricele de porumb şi de castane coapte, în acompaniament de cimpoi. Bani sa fie !... Iarăşi oale.

Din fericire, Târgul Moşilor oferă şi alte privelişti! Totuşi, nimic nu întrece în fascinaţie "Circul Franzini". La acest gen de reprezentaţie, spectatorii, indiferent de vârstă, sunt copii. Cel puţin trupa de clovni condusă de Ceacanica era în stare să smulgă hohote de râs şi celui mai posac şi "matur" spectator. Ca de obicei, piticii stârnesc interesul prietenilor Albei ca Zăpada, care nu sunt puţini. Iată şi regi în captivitate. Şi un elefant căruia îi poţi număra coastele. Fără îndoială, circul demolează prejudecăţile şi ierarhiile, sfidează imposibilul. Cum este şi firesc, la sfârşitul spectacolului artiştii sunt prezentaţi publicului: eroi anonimi. Dar odiseea continuă.

Cei cu gusturi mai puţin rafinate se distrează "ca la bâlci", cu atât mai abitir cu cât prin apropiere cântă un taraf. În cealaltă parte a Târgului, gimnaştii de la "Arta sportivă" se bucură ca nişte copii de reuşitele lor. Umblând de colo-colo nu bagi de seamă că a trecut ziua şi că seara coboară. Unii privesc încă o dresură de câini, alţii, obosiţi mai mult de griji decât de hoinăreală, deja dorm duşi. Într-o sală se antrenează celebrul boxer Gogea Mitu. Cine mai rezistă îşi verifică iarăşi puterea. Şi gata!

Cu părere de rău trebuie să constatăm că, în acea vreme, Moşii nu cunoşteau spectacolul nocturn: becurile electrice se aflau doar la intrare.