„Dacă vrei să mai exişti în lumea asta, trebuie să produci. Nu vom renunţa la cărbune“

Ministerul Economiei spune că nu va renunţa la extracţia de cărbuni şi la producţia de energie bazată pe această resursă, deşi în ultimii 20 de ani subvenţiile pentru susţinerea mineritului s-au ridicat la circa 6,7 miliarde de dolari (cărbuni, minereu şi nemetalifere), iar companiile de profil continuă să fie pe primele locuri când vine vorba de datorii şi pierderi. Oficialii ministerului însă spun clar: Dacă nu produci, nu exişti.

"Dacă vrei şi tu să exişti în lumea asta trebuie să produci. Bine, am putea importa cărbune din alte părţi, dar ce am rezolva cu asta? Am umple conturile altor state. Am privatizat companii din energie şi care a fost rezultatul? Au venit aici, dar echipamentele şi contractele le fac cu companiile din ţările lor. Le facem conturile mari altora. Nu vom renunţa la cărbune pentru că-l avem. Avem şi huilă şi lignit, iar enegia din România se va baza în continuare pe cărbune", spune Tudor Şerban, consilier personal al ministrului economiei Ion Ariton.

Declaraţiile lui Şerban vin în contextul care în ultima perioada investitori străini, Ambasada SUA sau reprezentanţii Fondului Proprietatea au criticat orice intenţie de reorganizare a sistemului energetic iniţiată de statul român, sfatul acestora fiind la unison vânzarea unor active strategice concomitent cu aducerea unui management privat.

Producţia de energie bazată pe cărbune a reprezentat anul trecut circa 34% din totalul producţiei naţionale de electricitate, cele mai mari unităţi fiind localizate în zona bazinului Olteniei. Cărbunii sunt cea mai abundentă resursă de energie de care dispune România, rezervele de huilă fiind disponibile pentru mai bine de 220 de ani, iar cele de lignit pentru încă aproximativ 50 de ani. În comparaţie, rezer­vele de petrol şi de gaze mai ajung numai pentru circa 15 ani ţinând cont de nivelul dovedit şi de producţia anuală a României.

În ciuda abundenţei acestor rezerve, companiile din minerit se confruntă cu probleme majore legate de costuri, iar cele din producţia de energie electrică trebuie să susţină investiţii majore de mediu, altfel riscând să fie închise din cauza reglementărilor europene. De exemplu, CNH a înregistrat în 2009 pierderi de peste 140 de milioane de euro şi datorii de peste un miliard de euro. SNLO a avut în 2009 pierderi de 16,5 milioane de euro.

"Pe huilă, până în 2018 din cele şapte mine de acum vor mai rămâne numai 4 mine viabile. Totodată, din cei aproximativ 10.000 de angajaţi pe care compania îi are acum, în 2018 vor mai fi numai circa 5.500. La SNLO vor fi disponibilizaţi peste 1.000 de oameni din cei peste 7.000 pe care compania îi are acum şi ne vom concentra numai pe mineritul de suprafaţă", a enumerat Şerban o serie de măsuri care vor fi luate în perioada următoare.

O altă problemă a sectorului de producere a energiei pe cărbuni sunt investiţiile de mediu pe care marile termocentrale sunt obligate să le facă până în 2013 pentru a respecta normele europene de mediu, altfel riscând să fie închise. În ciuda efectelor pozitive pe care aceste investiţii le au pe termen lung asupra mediului, pentru termocentrale ele reprezintă cheltuieli de sute de milioane de euro care ulterior vor fi recuperate prin creşterea facturilor la electricitate.

"În perioada 2008-2013 avem planificate investiţii de mediu de 350 de milioane de euro. Trebuie să le facem pe toate pentru că altfel ne închid. Pentru a alimenta toate instalaţiile pe care le vom pune în funcţiune prin aceste investiţii, consumul nostru de energie va creşte. Practic, în loc să ieşim cu această energie pe piaţă, ea va reprezenta un cost. Nu avem ce face. Suntem obligaţi să le realizăm", a spus Octavian Graure, directorul general al Complexului Energetic Turceni, cea mai mare termocentrală din bazinul Olteniei.

Tot în această zonă sunt amplasate alte două mari unităţi termo, CEN Craiova şi CEN Rovinari.

Mai mult, tot pentru a respecta normele de mediu, CEN Turceni va fi obligată să cumpere 1,8 milioane de certificate de emisii de CO2 numai pentru a-şi acoperi deficitul pe care l-a înregistrat în perioada 2008-2010.

"Noi avem alocate 5,6 milioane de certificate pe an, dar am produs mai mult, 6,6 milioane de MWh, aşa că trebuie să ne acoperim deficitul", explică Graure. În linii mari, conform normelor europene, marii poluatori au voie să emită un anumit număr de tone de emisii de CO2 pe an, în contul cărora se alocă gratuit nişte certificate de emisii. Dacă respectiva companie depăşeşte numărul de certificate alocat, trebuie să le cumpere din piaţa liberă, altfel riscând amenzi. În cazul CEN Turceni costurile se vor ridica la circa 25 de milioane de euro pentru a-şi acoperi deficitul actual de certificate de emisii.

"CEN Turceni este centrala care a făcut cele mai mari eforturi pentru a-şi îndeplini obligaţiile de mediu. Sunt vrăjeli investiţiile pe care celelalte industrii poluatoare, chimie sau metalurgie, spun că le-au făcut", a mai spus Şerban.

Graure spune că anul trecut compania pe care o conduce a înregistrat un profit de circa 4,6 milioane de lei la afaceri de 1,2 miliarde de lei. Profitul companiei ar fi putut fi mai mare, dar cea mai mare parte a energiei produse de companie se duce pe segmentul reglementat, pentru populaţie.