Top 20 de proiecte eoliene ale momentului: din Dobrogea până în Moldova, cele mai mari parcuri de mori de vânt ar putea atrage peste 6 miliarde de euro

În total cele 186 de parcuri eoliene ar însemna instalarea unei capacităţi de peste 7.000 MW, de două ori mai mult decât spuneau reprezentanţii Trans­elec­trica că pot integra în sis­te­mul de electricitate. Practic, după ce un proiect pri­meşte contractul de racor­dare la reţea, in­vestitorii se pot apuca de lucru având garantat prin acest contract faptul că fiecare are locul său în sistemul de energie electrică.

Tot datele companiei naţionale de transport al electricităţii arată că cele mai mari 20 de proiecte eoliene care au fost avizate până acum de Transelectrica sunt de­rulate în mare parte de giganţi inter­na­ţionali, la multe dintre ele construcţiile fiind în derulare.

Cel mai mare parc eolian care a primit în prezent contractul de racordare la reţea este realizat de spaniolii de la Iber­drola, unul dintre cei mai mari jucători globali pe acest segment de producere a ener­giei verzi, care în România lu­crează alături de un dezvol­ta­tor local, Eolica Dobrogea. Par­cul pe care spa­niolii vor să-l facă are o capacitate de 600 MW şi va fi localizat în comuna do­brogeană Cogealac din judeţul Con­stanţa.

În topul primelor 20 de proiecte eoliene se mai află două parcuri începute de către Continental Wind Partners, devol­ta­torul american care a realizat cea mai mare tranzacţie până la această dată, vânzând un parc de 600 MW către cehii de la CEZ.

Pe listă se mai află şi alte companii importante din sectorul energetic cum este cazul austriecilor de la Verbund, al italienilor de la Enel sau al grupului Energias de Portugal. Dincolo de aceste firme, topul primelor 20 de proiecte eoliene din România îi mai include şi pe oamenii de afaceri Emanuel Muntmark, poate cel mai cunoscut dezvoltator de parcuri de "mori de vânt" din România, dar şi diferiţi parteneri de business ai lui Sebastian Ghiţă, patronul Asesoft.

Ce s-a făcut până acum

Investiţiile realizate până în prezent în sectorul eolian arată că multe dintre proiectele avizate de Transelectrica au şanse reale de a se concretiza. Anul trecut, România a ocupat locul şapte în ceea ce priveşte capacitatea instalată în parcuri eoliene la nivel european, cu 448 MW, toţi în zona Dobrogei. Cu această capa­citate instalată, care este echi­va­lentul unor investiţii de circa 800 de milioane de euro, pot fi alimentate anual 400.000 de gospodării cu un consum mediu lunar de 200 kWh. Practic, energia verde a fost singurul domeniu din piaţa de profil care într-un an de criză a reuşit să atragă investiţii considerabile.

Specialiştii din domeniu sunt însă de părere că în comparaţie cu anul trecut, anul acesta va fi unul şi mai bun. "Sunt şanse ca anul acesta să se monteze cel puţin 600 MW noi în parcuri eoliene", crede Ionel David, consultant pe relaţii publice din cadrul Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană.

Spusele lui David au fost confirmate şi de către reprezentanţii Ministerului Economiei, Alexandru Săndulescu, directorul Direcţiei de energie din cadrul instituţiei, spunând că la finalul lui 2011 pe plan local ar putea fi montaţi circa 1.000 MW în parcuri eoliene. Ţinând cont de faptul că investiţia într-un MW eolian se situează între 1,5 şi 1,7 milioane de euro, acest lucru ar însemna că 2011 ar putea atrage fonduri private de circa un miliard de euro.

"Cele mai mari parcuri eoliene care au fost puse în funcţiune anul acesta sunt cel al CEZ cu 300 MW, investiţia Energias de Portugal de 90 MW, par­curile puse în funcţiune de Enel care cumulează circa 60 MW, o altă in­vestiţie a Energias de Portugal de 138 MW, dar şi parcuri de di­mensiuni mai mici cum este cel rea­li­zat de ButanGas România sau cel rea­lizat de către o companie a grupului Monsson (grup controlat de omul de afa­ceri Emanuel Mun­tamrk)", a spus David. Toate aceste parcuri au fost reali­zate în loca­lităţi dobrogene precum Fântânele, Peştera sau Cernavodă.

Verde cu ce preţ

În ciuda impactului pozitiv al investiţiilor şi al creării de noi locuri de muncă, proiectele de energie verde în general ridică o problemă pentru consumatorul final, cea a preţului. Din cauza faptului că aceste investiţii sunt suţinute prin scheme de sprijin, altfel nefiind rentabile, la final nota de plată va fi achitată de consumatorul final de energie, populaţie şi com­panii.

"Cheia dezvolătorii acestui sector stă în buzunarul celui care plăteşte", a spus Mihai David, fostul director general al Hidroelectrica, în prezent membru în consiliul de administraţie al celui mai ieftin producător de energie local.

Astfel, potrivit calculelor Autori­tăţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), valoarea totală a schemei de promovare pentru susţinerea energiei verzi se ridică în perioada 2010-2020 la circa 10,5 miliarde de euro.

Mai mult, dacă de anul acesta va începe să fie aplicată legea care susţine aceste investiţii, Legea 220/2008, facturile la electricitate ar putea creşte cu circa 5-7%, impactul urmând să fie cu atât mai mare cu cât acest gen de investiţii vor fi finalizate.

Pe de altă parte, pe termen lung, după finalizarea schemelor de sprijin în mod normal preţul energiei ar trebui să scadă ţinând cont de faptul că resursa este lipsită de costuri pentru proiectele verzi.

"Preţul la consumatorii finali creşte cu doar 1,1% la fiecare 1.000 MW instalaţi în energie eoliană de exemplu. Pe termen lung, energia care are o componentă regenerabilă devine mai ieftină. Din 2013, România va începe să plătească pentru emisiile de carbon, iar având producţie de energie curată poate minimiza costul emisiilor de CO2", a spus Dana Duică, directorul executiv al Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană.

Totodată, costurile pentru susţinerea investiţiilor în energia verde ar trebui puse în balanţă cu cele care ar fi generate de restructurarea sistemului convenţional de producere a energiei electrice.

"Trebuie avută în vedere supor­tabilitatea consumatorilor referitoare la costurile asociate energiei verzi, însă trebuie avut în vedere dacă populaţia poate suporta restructurarea unui sector energetic bazat pe cărbune", crede Cristina Filip, partener în cadrul casei de avocatură Peli Filip.

În ciuda planurilor ambiţioase privind dezvoltarea acestui sector, piedica majoră care stă încă în calea multor investiţii este faptul că Legea 220/2008, prin care se stabileşte schema de sprijin pentru energiile verzi, nu este încă aplicabilă.

Cele mai recente estimări arată că în vara acestui an, documentul ar putea primi avizul Comisiei Europene. Altfel, Ro­mânia va sărbători cel de-al treilea an de neaplicare a unei legi în vigoare de care depind investiţii de miliarde de euro.