Contemporanii, ascunşi printre “vechituri”/ de Remus Andrei Ion

Artmark dedică licitaţii speciale, Goldart vine la fiecare două săptămâni cu artişti contemporani, Alis merge doar pe nume deja consacrate, Sălişteanu, Brădean, Chintilă, Nedel, tot bilunar. Mai e de menţionat şi aventura Monavissa, de a promova o licitaţie exclusivă Wanda Sachelarie Vladimirescu, aşa cum alte case nu au încercat decât la nivelul unor minicolecţii prezentate ca secţiune aparte dintr-o mare licitaţie (Negreni la Goldart, de exemplu).

Marea lipsă a tuturor tentativelor de a vinde contempornai este că le lipseşte "povestea", artiştii tineri nu ajung decât foarte greu personaje ale peisajului artistic, de obicei abia după ce se bucură de o anume receptare pe plan internaţional. Cataloagele licitaţiilor sunt prea sărace în informaţii, în texte critice despre artiştii tineri. Ei sunt reprezentaţi doar de lucrări şi de evaluarea pe care o primeşte fiecare lucrare. Acum, partea interesantă este că Artmark vrea deja să liciteze de la 1.000 de euro în sus şi bine face! Goldart deja are vânzări constante: Iustinian Scărlătescu (n. 1977), Nud, foto-gelatină lichidă şi ulei/ hârtie manuală/ pânză, semnat etc... de exemplu. Dar Ion Grigorescu şi a sa litografie care a rupt ritmul artei prin anii 70 nu are informaţii. Nici pictura Ecaterinei Vrană, "Mă mut", ulei, creion şi, atenţie!, apă minerală pe pânză...

Cum s-ar vedea acum picturile în ulei cu nisip de pe vremuri ale lui Ştefan Pelmuş? Dar experimentele coloristice, de materiale, forme şi întâmplări ale lui Forin Ciubotaru, Bernea, Gabrea, Neagu pe vremea când îşi spuneau Galus? Ce ar fi rămas din opera lui Paul Neagu dacă nu ajungea în Marea Britanie, de Aurel Cojan dacă nu picta până la urmă pe malurile Senei? Există o serie de lucrări care coloristic se adună spre acelaşi peisaj estetic: Vânătoru, Pacea, Mirea şi "Natură statică cu mere", "Case roz", "Noapte de vară"... Le privim şi cum le aşezăm printre cote şi indici de piaţă? Sau ar fi mai uşor de ales în primul rând după cum ne plac?!?

Nu prea ştim să explicăm, să prezentăm, să povestim arta. Pentru o lucrare a lui Brâncuşi se scoate câte un catalog separat, dedicat, cu istoria lucrării, personajele cu care a interacţionat, fotografii istorice, orice informaţie care poate să ridice, să impună respectiva creaţie. La noi, şi o pagină de internet cu date biografice pare de cele mai multe ori un efort major de promovare. Artiştii contemporani există, nu se vând cu zeci sau sute de mii de euro, din păcate, nu aduc comisione radicale, dar nici nu strică vreo afacere, nu anulează dobânzile la conturile din bancă... Artiştii trebuie să lucreze şi asta şi fac. Să experimenteze de dragul artei, iar cei care îşi asumă postura de negustori de artă au şi obligaţia de a-i promova cum se cuvine. Fără excese, dar constant. Dacă se vinde un Nicolae Grigorescu, toată lumea sare şi anunţă un posibil nou record. Dar faptul că se vinde Bernea (din seria neconvenţională), Ionică Grigorescu - inovator şi acut instigator la experiment -, Ecaterina Vrană, Aurel Vlad, Roman Tolici şi toată pleiada de artişti care ajung de fapt în expoziţii şi licitaţii chiar şi prin lume devine doar anunţ pentru prieteni şi cunoscuţi. Un eveniment în lumea atelierelor. Ei bine, cred că, de fapt, fără instigarea colecţionarilor, fără promovare de drag şi nu pentru comision, fără să lăsăm undeva deoparte bariera comercială, arta nu se va impune! Trebuie suflet în primul rând, pasiune, chimie şi apoi vor veni şi paralele.