Spectacolul din spatele scenei (I)/ de Antoaneta Dohotaru

Va invitam in culisele teatrului romanesc. Regizori faimosi, actori legendari dar si tineri care au reusit sa-si faca un nume prin propriul lor talent vorbesc despre starea teatrului romanesc. Avem un public care vine la spectacole intr-un numar coplesitor, avem mii de actori tineri care au absolvit scoli de mintuiala, dar nu mai avem spectacolele de altadata. Avem cantitate din plin si tot mai putina calitate.

"Nu mai exista respect - spune actorul Marius Manole -, cultura e jale, profunzime nu mai exista, toti traim ca sa mancam, cand traiesti doar ca sa mananci, de ce sa mai faci teatru?... Salariul unui actor este exact motivul pentru care orice actor tanar ar zice nu ma mai intereseaza teatrul, teatrul e prost in Romania oricum, ma duc sa fac telenovele, reclame, mai bine filmez la nunti."

"V-am dat teatru, vi-l paziti ca pe-un lacas de muze", spunea poetul Iancu Vacarescu acum doua sute de ani, la inaugurarea primului spectacol de teatru din Romania. De atunci si pana astazi, lumea s-a hranit cu mirajul teatrului. Si, mai ales, in vreme de criza, romanii s-au intors la scena dintr-o nevoie coplesitoare de a uita de realitatea zilelor noastre.

In timp ce romanii vin la teatru mai mult ca niciodata, Andrei Serban, unul dintre regizorii cu greutate ai teatrului mondial vede fenomenul cu detasare si luciditate. "Salile sunt pline, dar calitatea spectacolelor nu este extraordinara. Este multa cantitate, lumea vine la orice spectacol, se aplauda, ovatii, publicul se ridica in picioare si ovationeaza ceva care este realmente mediocru."

Dincolo de magia perceputa de public, teatrul romanesc functioneaza dupa reguli de dinainte de 1989. Paradoxal, desi actorii sunt prost platiti, tot mai multi tineri vor sa urce pe scena. In Romania exista 50 de teatre si in fiecare an numai de la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti absolva aproape 80 de tineri. Daca punem la socoteala puzderia de universitati particulare, suntem tara in care actoria a devenit o industrie. "Nu se mai face scoala care ar trebui sa se faca - e de parare regizorul Ducu Darie, directorul Teatrului Bulandra. La actorie e ca la fotbal, aparent nu se vede si aparent toata lumea se pricepe." "Nu sunt niste scoli care sa educe niste viitori actori, asta e lucrul cel mai nenorocit - adauga Victor Rebengiuc. Le da o diploma si ei isi inchipuie ca diploma inseamna talent. Nu inseamna decat faptul ca ai trecut printr-o scoala, ca ai asistat la niste cursuri, dar talentul il ai tu in tine si nu ti-l da nimeni altcineva." In fiecare an, in jur de 500 de tineri primesc diploma de actori. Dintre ei, prea putini ajung sa profeseze intr-un teatru profesionist. Sunt prea multi si foarte slab pregatiti.

Regizorul Ducu Darie este directorul Teatrului Bulandra si, din anul 2006, a fost ales presedintele Uniunii Teatrelor din Europa. Repeta o noua piesa de teatru cu o distributie de exceptie, Tamara Buciuceanu, Ion Besoiu, Virgil Ogasanu, Mihai Constantin. Si pe cei tineri si pe cei legendari, tot ce-i motiveaza este pasiunea pentru teatru si nu vreo rasplata financiara. Ducu Darie stie in detaliu cum functioneaza teatrele din Occident dar este legat de miini si de picioare. "Salariile fiind fixe pentru orice trebuie ceruta aprobare de la primarie, deci practic suntem niste administratori ai unei institutii, singura libertate pe care o avem este cand hotaram ce text, ce actori lucreaza."

Dupa 20 de ani de la desfiintarea cenzurii, actionarul majoritar in teatrul romanesc ramane statul. Banii vin de la bugetul local, salariile nu se negociaza si se acorda in functie de vechime si categorii. Nu se acorda prime celor care lucreaza mai mult, nu se platesc ore suplimentare. Un actor cu greutate abia daca castiga 2.000 de lei pe luna. "E o forma de administratie foarte coercitiva si care nu mai poate continua, mai spune Ducu Darie, pentru ca e foarte greu sa-i explici unui tanar actor care are 1.000 de lei sau 900 si care joaca in 14 spectacole - avem astfel de cazuri la Bulandra -, ca el, cu cat joaca mai mult, cu atat practic va fi platit mai putin, leafa ramanand fixa." Bugetul anual alocat Teatrului Bulandra de exemplu este in jur de 4 milioane de euro. Jumatate din bani se intorc insa la stat sub forma de TVA si alte taxe si impozite. Institutia trebuie sa se descurce de fapt cu cateva sute de mii de euro. "Cineva, continua Ducu Darie, poate o sa cada de pe scaun si sa spuna: cum, pe criza asta, 4 milioane de euro? Vreau sa va spun ca bugetul pe anul trecut al teatrului din Berlin era de 47 de milioane de euro, asta in conditiile in care un billet de teatru e 40 de euro. Nu mai putem de patru ani, legal, sa angajam tineri, cel mai tanar actor de la Bulandra are 35 de ani, e rusinos. Noi imbatranim si, nemaiputand angaja, recurgem la colaboratori. Putem angaja un actor daca pleaca 7! Este o aiureala, nu conteaza!"

Tinerii actori care au sansa sa joace intr-un teatru cu renume, invata practic meserie din mers, in lipsa unui invatamant vocational. "Noi luam cate un tanar actor intr-un rol si eu, regizorul, stau si fac scoala cu el. El repeta aici pe scandurile astea si-n acelasi timp, invata.... Bulandra e o scoala de teatru, e o forma de teatru, e o traditie de teatru care nu trebuie aruncata la gunoi, ci trebuie schimbat sistemul."

Teatrul Bulandra este singurul teatru romanesc afiliat la Uniunea Teatrelor din Europa. Istoria, staiful sau si conditiile de lucru au facut ca un regizor ca Andrei Serban sa se intoarca in Romania. Am avut privilegiul sa filmam la repetitiile piesei "Ivanov" de Cehov, spectacol pus in scena de Andrei Serban. "Acest teatru imi ofera conditii la fel de bune, la fel de profesioniste ca orice teatru din America sau Europa - declara Andrei Serban -, nu numai ca este o trupa de actori de prima mana, dar Ducu Darie este un manager care te lasa sa repeti mult timp." Andrei Serban le da tinerilor actori o sansa si ii invita sa invete meserie. "Au nevoie de modele, au nevoie de o viziune, de aceea cand lucreaza cu actori ca Rebengiuc, Manole si ceilalti, Cornel Scripcaru este pentru ei o scoala, se urca pe scena si invata meserie, mestesug, fiind la doi pasi de actori de mana intai."

Oricit de ingaduitor ar fi, Andrei Serban nu poate compara teatrul care se facea acum 40 de ani in Romania cu cel din ziua de azi. "Generatia lui Rebengiuc, cand era tanar, cand l-am vazut tanar, pe cand inca traia d-na Bulandra si cand Ciulei punea spectacole, acea generatie nu se compara cu generatia de azi."

Si totusi, avem si actori tineri talentati si dornici sa straluceasca si sa se perfectioneze. Marius Manole a dat o proba formala ca sa joace in "Ivanov" si asta pentru ca Andrei Serban stia mai demult despre el ca este bun. Manole este anjagat la Teatrul National, dar colaboreaza cu oricine care ii propune un proiect de calitate. Castiga foarte putin si munceste enorm. "Pai, muncesc mult, la mine ziua nu are 12 ore, eu lucrez pana la doua noaptea, am repetat in Green la sase dimineata…" Andrei Serban. "Marius Manole este infometat, cateodata ii este foame, cateodata este prea lacom, de aceea joaca mult prea mult si pierde energie... Imi dau seama ca talentul lui este imens, insa imi dau seama si unde sunt pericolele de a se manieriza…"

Avand de partea sa talentul si faptul ca munceste cu disperare, Marius Manole refuza sa joace orice sau sa faca reclame. De ce? "Pentru ca nu pot, pentru ca ma uit in oglinda si vreau sa-mi placa de mine…"

Marius Manole a invatat de la Andrei Serban cea mai importanta lectie: ca nu se poate culca pe laurii talentului sau. Talentul trebuie "lucrat" mereu. De un singur lucru ii pare rau lui Marius, ca nu s-a nascut pe vremea cand in Romania exista o adevarata scoala de teatru. "Imi pare rau ca m-am nascut acum si nu m-am nascut acum 40 de ani."

In scepticismul sau, Andrei Serban are si satisfactii care-l fac sa se intoarca sa lucreze in Romania. "Simt ca e nevoie - spune el - , e nevoie sa lucrez aici, imi face placere sa ma lupt cu greutatile si am o foarte mare bucurie atunci cand vad tineri care ajung sa infloreasca…"

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 27 martie 2011