Din istoria universală a spionajului/ de dr. Alexandru Popescu

Cele dintâi izvoare referitoare la spionaj provin din Egiptul antic. Consemnările hieroglifice se referă, între altele, la culegerea de informaţii cu ocazia operaţiunilor comerciale, la folosirea agenţilor pentru localizarea populaţiilor inamice care urmau să fie cucerite şi transformate în sclavi. Din secolul I î.Hr. , spionajul egiptean se concentrează asupra rivalilor europeni, Grecia şi Roma.

În Egipt sunt folosite pentru prima oară sisteme de codificare a mesajelor, "cerneluri simpatice", îmbrăcăminte cu compartimente ascunse. Spionii egipteni au cunoscut folosirea otrăvurilor extrase din plante şi a altor substanţe în vederea asasinatelor sau actelor de sabotaj.

...aparţine lui Sun Tzu, care a trăit în urmă cu 15 secole, autor al unei lucrări despre "arta războiului", "Cele treisprezece porunci". Cartea dovedeşte nivelul înalt pe care îl dobândise strategia şi tactica activităţilor informative în China. Consideraţiile lui Sun Tzu asupra "artei războiului" şi a spionajului pornesc de la idei cât se poate de pragmatice: "Ceea ce numim prevedere nu poate fi obţinut de la zei sau de la spirite, nici prin analogie cu evenimente petrecute şi nici prin calcule, ci cu ajutorul oamenilor care cunosc situaţia inamicului". Una dintre problemele cele mai importante care îl preocupă pe Sun Tzu este aceea a calităţilor pe care trebuie să le întrunească un agent. În opinia sa, spionii sunt "oameni inteligenţi, dotaţi, prudenţi şi capabili".

"Cartea Cărţilor"relatează o serie de cazuri legate de ceea ce s-a numit mai târziu spionaj. Între altele, este de amintit cartea Genezei în care se arată că Moise a trimis nu mai puţin de 12 "agenţi", printre care CalebşiIosua, în "Ţara Canaan", regiune care cuprindea actualele teritorii ale Israelului şi Libanului, unde trăiau diferite seminţii ce puteau periclita existenţa poporului evreu: "Domnul i-a vorbit lui Moise şi a zis trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului... Vedeţi ţara, cum este poporul care o locuieşte…" Eforturile depuse de poporul evreu de a intra în posesia "ţării promise", deci a întregului teritoriu pe care cărţile sfinte i-l atribuiau, a dus la necesitatea trimiterii aici a unor spioni ce urmau să aducă informaţii despre potenţialul militar al populaţiilor care ocupau teritoriul. Era vorba, în primul rând, de oraşul Jericho, aflat pe malul râului Iordan.

Potrivit Cărţii lui Joshua, cel mai important sprijin pe care spionii evrei l-au avut în Jericho a fost oferit de o prostituată,Rahab,care se pare că fusese obligată să îmbrăţişeze această meserie deoarece fusese acuzată de vrăjitorie. Rahab s-a angajat să ascundă iscoadele evreilor de autorităţile locale. Această promisiune a fost respectată, soldaţii israelieni urmând să recunoască locuinţa lui Rahab după un cordon roşu aflat la fereastra casei. Se pare că de aici provine culoarea roşie prin care erau marcate casele unde era practicată meseria care îşi dispută cu spionajul privilegiul de a fi cea mai veche, prostituţia.

Potrivit Bibliei au existat însă şi spioane care s-au pus în slujba unor puteri străine, deci trădătoare, cum a fost Dalila (Dalilah),aflată în slujba regelui filistinilor. Dalila a fost însărcinată de acesta să afle secretele puterii lui Samson, unul dintre "judecătorii copiilor lui Israel". Pentru a-şi uşura sarcina, Dalila a devenit iubita lui Samson şi, după mai multe tentative, a aflat secretul puterii acestuia, care se afla în părul său. În timp ce Samson dormea, Dalila i-a tăiat pletele, astfel încât filistinii au putut să îl captureze. Ca simbol al trădării pentru bani, Dalila a pătruns în artă şi literatură, numeroase fiind picturile, compoziţiile muzicale, operele literare, dar şi filmele în care este imortalizată figura uneia dintre cele dintâi spioane din istorie.

Desinformare şi diversiune în Iliada

În opera lui Homer, cele mai interesante relatări cu privire la episoade de spionaj pot fi găsite în Iliada, mai ales în Cântecul X. Sunt descrise astfel trimiterea de spioni în tabăra duşmană, dar şi unele acţiuni de diversiune, deyinformare. Pentru a contracara acţiunea lui Palamedes, care dorea întreruperea războiului, Ulise răspândeşte zvonul ca acesta fusese cumpărat de Priam, regele Troiei, ticluind o scrisoare din partea celui pe care dorea să îl compromită.