Scrabble sau scormonitul după cuvinte/ de Alexandru Ciolan

Autor: Alexandru Ciolan 18.04.2011

Marea criză economică din anii 1929-1933 a adus lumii cel puţin un lucru bun (tot răul e, se spune, spre bine): inventarea jocului care mai târziu avea să numească Scrabble.

Un arhitect new-yorkez, Alfred Mosher Butts (1899-1993), având, ca toţi şomerii, o grămadă de timp liber, s-a gândit să-l folosească în mod util, creând un joc care să fie deopotrivă de noroc şi de inteligenţă - un fel de şah-ruletă. Citind New York Times, a realizat o listă cu frecvenţa literelor în scrierea engleză, iar pornind de la această frecvenţă a acordat fiecărei litere un punctaj: literele cele mai des întâlnite, precum cele care notează vocalele sau consoanele N, S şi T, au primit un singur punct, iar cele mai rare, precum Z, 10 puncte. A scris literele pe 100 de jetoane (cele mai frecvente pe mai multe jetoane) din care jucătorii trebuia să tragă 7 şi să formeze cu ele cuvinte. Câştiga cel care atingea punctajul maxim. Butts a botezat jocul Lexiko şi în 1931 i-a lansat prima versiune, cu care spera să cucerească piaţa şi să se căpătuiască. Nici un producător de jocuri nu s-a arătat însă interesat.

Butts nu s-a descurajat. A perfecţionat sistemul, a adăugat tabla care se păstrează până în zilele noastre, de 15 x 15 pătrăţele, a rebotezat jocul întâi Alph, apoi Criss Cross Words (cuvintele încrucişate începuseră, spre sfârşitul anilor '30, să fie în vogă), dar tot nu a reuşit să convingă vreun producător de jocuri.

În 1938 a apărut şi îngerul salvator, în figura unui fabricant de pantofi care avea ceva bani puşi deoparte şi căuta o afacere în care să-i investească. În schimbul unui procentaj din vânzări, Butts a cedat, în 1948, drepturile lui James Brunot, care a mai simplificat regulile, a dat un nou nume jocului, Scrabble (engl. to scrabble = a scormoni) şi s-a grăbit să-l breveteze. Apoi a început să construiască, artizanal, la început ajutat doar de soţia sa, seturi de table şi jetoane. Povestea spune că nu a câştigat, ba dimpotrivă, a tot pierdut bani.

Exact în clipa în care voia să renunţe la afacerea păguboasă, au început să crească şi comenzile - prietenii începuseră să joace Scrabble cu prietenii, care îl recomandaseră prietenilor… În 1952, unul dintre proprietarii celui mai mare magazin new-yorkez a venit, zice-se, din vacanţă cucerit de noul joc, care îi încântase zilele de concediu şi căruia îi prevedea un mare succes comercial. A făcut aşadar o comandă substanţială producătorului, mult peste capacitatea acestuia, care în scurt timp a trebuit să-şi recunoască neputinţa de a fabrica pe scară largă, aşa că a vândut drepturile celui mai mare producător american de jucării, Selchow and Righter, care, în 1986, a fost cumpărat de COLECO Industries. Un an mai târziu, firma a intrat în incapacitate de plată, iar drepturile, inclusiv cele pentru Scrabble, au fost achiziţionate de Hasbro, actualul deţinător pentru spaţiul Americii de Nord (Statele Unite şi Canada). Pentru restul lumii, drepturile sunt deţinute în zilele noastre de altă firmă, Mattel.

La succesul jocului a contribuit, fără îndoială, emisiunea-concurs de Scrabble difuzată în Statele Unite între 1983 şi 1990 - în total aproape 1.300 de emisiuni.

La ora actuală, jocul se comercializează în 121 de ţări, în variante pentru 30 de limbi. Deţinătorii drepturilor spun că s-au vândut, până acum, peste 100 de milioane de seturi şi că ar fi cel mai popular joc de cuvinte din lume.

Există trei campionate mondiale de scrabble: cel francofon (din 1972), cel anglofon (din 1991) şi cel hispanofon (din 1997).

În România, istoria jocului debutează în 1982, când revista "Ştiinţă şi tehnică" începe să publice o serie de articole de iniţiere în Scrabble, iar "Rebus", publicaţia enigmiştilor, îi dedică o pagină. Întreprinderea de Reclamă şi Publicitate a cooperaţiei, mult mai intrepidă şi mai îndreptată spre piaţă decât fosilele aflate în proprietatea întregului popor, a dat lovitura producând un Scrabble autohton (deosebit de cel original doar prin tabla de joc, lipsită de pătrăţele care dublează valoarea unei litere sau a cuvântului). Se spune că până la căderea comunismului cooperatorii români de la RECOOP ar fi vândut 1 milion de asemenea jocuri "adaptate"… Al naibii Mitică!

Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-romånă al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Făråmiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi. Are un nepot.