extaz/ de Ileana Mălăncioiu

extaz/ de Ileana Mălăncioiu

un fel de ameţeală ciudată

rătăcită printre ierburile vrăjite

credeam c-am să pier dintr-odată

o clipă am simţit că mă ridic

încet de pe pământ şi mi-era teamă

plângând mă rugam să mă fereşti

de acel glas ciudat care mă cheamă

ştiam că n-am să mai ajung nicicând

pe pământul de pe care urcam foarte lin

luată de cineva de sus şi dusă de vie

în lumea celor care nu mai vin