Isărescu: Dealerii au jucat poker în octombrie 2008 şi au pierdut. Pascariu, UniCredit: BNR să spună vinovaţii

La mai bine de doi de la evenimentele care au zdruncinat pieţele valutară şi monetară de la Bucureşti în octombrie 2008, economiştii invitaţi ieri la Banca Naţională pentru prima dezbatere la rece a operaţiunilor din acele zile nu au reuşit să ajungă la o concluzie comună, dacă leul a fost ţinta unui "atac speculativ" sau nu.

În octombrie 2008, chiar înainte de alegerile parlamentare, leul era sub o presiune imensă de depreciere, cotaţiile urcând brusc de la 3,7 la peste 3,9 lei pentru un euro. BNR a vândut agresiv valută, reuşind să ducă temporar cotaţiile înapoi la 3,7 lei, însă a lăsat piaţa fără lei. În aceste condiţii a apărut un vârf al dobânzilor pe piaţa monetară, unde dealerii ajunseseră să coteze rate de peste 50% pe an pentru a atrage lichidităţi, iar BNR a fost nevoită să introducă plafoane administrative pentru indicatorul Robor, întrucât creşterea acestuia se reflecta în costul suportat de clienţii cu credite în lei.

Seminarul de ieri, organizat pentru prezentarea lucrării "Lichiditatea, atacul speculativ din octombrie 2008 şi reputaţia băncii centrale", realizată de Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului, i-a adus în aceeaşi sală pe oficialii BNR, începând cu guvernatorul Mugur Isărescu, dar şi pe trezorierii acuzaţi atunci că au reacţionat la nervi şi chiar că au comis "faulturi". "Băncile comerciale au cumpărat agresiv valută, iar unii au jucat cam tare la poker. A fi dealer este o meserie grea. Ca în orice meserie cu risc, se joacă un pic şi poker. Dacă joci tare, poţi să pierzi", a spus ieri Isărescu. În toamna lui 2008, guvernatorul lansa acuzaţii dure la adresa trezorerierilor a trei bănci locale, care ar fi încercat să acrediteze ideea unei crize de lichidităţi.

După acele evenimente Bogdan Mihoc, şeful trezoreriei UniCredit Ţiriac, a plecat din bancă, iar Lucian Isar şi-a pierdut poziţia de vicepreşedinte al Bancpost, responsabil printre altele cu trezoreria. El a preluat postul de director al diviziei corporate. Cel de-al treilea trezorier al cărui nume a fost vehiculat în acel scandal, Florin Cîţu de la ING, şi-a păstrat postul, însă a renunţat la apariţiile publice.

Cei doi ani care s-au scurs de la atacul speculativ din octombrie 2008 nu au şters orgoliile.

Dan Pascariu, preşedintele CA al UniCredit Ţiriac Bank, consideră că banca centrală ar fi trebuit să spună dacă băncile româneşti au fost vinovate de situaţia din octombrie 2008, pentru că în urma acuzaţiilor de atunci au fost bănci comerciale care au fost afectate.

"Au fost atunci nişte declaraţii foarte grave (din partea BNR - n.r.) la adresa unor bănci comerciale. Au fost afectate bănci despre care s-au făcut acuzaţii şi de unde s-au retras ulterior resurse, dar au fost afectate şi destinele unor oameni. Ne aducem aminte de trezorieri care au fost obligaţi să părăsească băncile. Mă aşteptam ca BNR să lămurească dacă au fost bănci româneşti vinovate de un atac speculativ."

Croitoru a replicat că lucrarea sa nu a avut ca scop să identifice vinovaţii, urmărind mai degrabă să explice natura operaţiunilor din octombrie, dacă a existat un atac speculativ, raţiunile intervenţiei băncii centrale şi urmările acesteia. Lucrarea arată că BNR a cheltuit în octombrie 2008 circa un miliard de euro pentru a tempera creşterea cursului. Doar trei luni mai târziu, în ianuarie 2009, euro atingea însă vârfuri istorice, la 4,3 lei.

Prezent la dezbateri, Claudiu Cercel, director general adjunct, coordonator al activităţilor pieţe financiare al BRD - SocGen, a spus că în toamna anului 2008 nu a fost un atac speculativ concertat, ci o situaţie de piaţă, pe care actorii au încercat să o minimizeze, iar factorul politic a avut un rol important în declanşarea evenimentelor într-un context internaţional deja tensionat.

"Nu cred că a fost un atac concertat, cu lider de atac în sensul existenţei unui general şi a unui stat major. A fost o situaţie de piaţă. Contextul internaţional era tensionat. Situaţia tensionată putea să prefigureze o devalorizare. Factorul politic a avut un rol important în declanşarea eveni­mentelor. Tipul de eveniment declanşator este decizia de votare a ordonanţei de majorare a salariilor profesorilor cu 50%. Decizia Parla­mentului a fost total decuplată de fundamentele economice. Actorii au încercat să minimizeze o situaţie de piaţă", a spus Cercel. Şi analistul financiar Aurelian Dochia a arătat că în toamna lui 2008 a avut loc doar o reaşezare a nivelului de echilibru al cursului în urma modificării unor factori fundamentali.

Întrebat despre posibilitatea unui atac speculativ direcţionat împotriva leului în prezent, în sensul invers, al aprecierii, Croitoru a spus că nu neagă posibilitatea existenţei unei strategii de apreciere a leului, urmată de depreciere, pentru marcarea unor câştiguri. Însă a susţinut că nu are nicio bază să spună că evoluţia situaţiei de pe piaţa valutară confirmă această ipoteză.

"Atacul speculativ presupune vânzarea masivă a unui activ. Putem extinde definiţia atacului speculativ astfel încât să spunem că poate să existe o strategie şi să apreciezi leul în scopul unor profituri, ca după aceea să-l depreciezi în scopul unor profituri. Dar cineva trebuie să se joace cu tine ca şoarecele cu pisica: mai întâi să te aprecieze şi apoi să te deprecieze, ca să marcheze nişte câştiguri. Eu nu spun că dacă nu ar fi o coordonare foarte bună nu s-ar putea face şi având în vedere că o bancă centrală e întotdeauna foarte mică în raport cu o piaţă. Dar nu am nicio bază să spun că este aşa."

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR

• În 2008 am încercat să evităm panica şi cred că am reuşit. Panica este iraţională. Ne-au trecut cartuşe fierbinţi pe la ureche. Să nu uităm cât de periculoasă poate să fie o criză financiară;

• Cred că nu noi am vândut agresiv, ci cel puţin o parte dintre băncile comerciale au cumpărat agresiv valută. Probabil băncile au avut motive să cumpere agresiv. Există o explicaţie obiectivă: trebuia să plătească clienţii care fugeau cu valuta din ţară speriaţi de criză;

• Băncile comerciale au cumpărat agresiv valută, iar unii au jucat cam tare la poker. A fi dealer este o meserie grea. Ca în orice meserie cu risc, se joacă un pic şi poker. Dacă joci tare, poţi să pierzi;

• Banca centrală nu a mai atras depozite, lei, din piaţa interbancară din luna septembrie a anului 2008, când băncile au plasat 4 mld. lei;

• Semnalul pe care l-am dat a fost că protejăm leul, este produsul nostru naţional. Până la adoptarea euro produsul nostru este de apărat. Nu cred că se poate vorbi de un act de barbarism al băncii centrale;

• Am simţit pe pielea noastră că inundaţia de valută este mai greu de administrat decât seceta. Instrumentele devin foarte perverse. Cum procedezi când ai intrări mari de capital? Poţi să reduci dobânda la 1% când ai inflaţie de 6%? Se poate, dar noi n-am avut curajul s-o facem. Oricum ieşeam total din ceea ce se numeşte ţintirea inflaţiei;

• România se învăţase cu deficite de cont curent de 12-14% din PIB. Să trăieşti cu 12-14% mai mult decât produci este enorm; eram bine văzuţi în ochii noştri şi eram gata să renunţăm şi la BERD;

• Acum există un exces de lichiditate în lume. Se vede cel mai bine pe pieţele din Turcia şi Brazilia, dar şi Rusia are ceva fluxuri. Să vedem cum or să se descurce. Fluxurile de capital or să schimbe în totalitate paradigmele economice existente;

• Pentru "a nu permite" aprecierea monedei naţionale, banca centrală ar trebui din nou să cumpere valută, ceea ce ar relua ciclul de lichiditate excesivă şi ar pune o presiune suplimentară pe dobânzile oricum aflate la un nivel foarte jos;

• Trebuie să fim foarte atenţi la ce se întâmplă în zona noastră, pentru că nu arată bine. Problema fiscală se reaprinde din nou în ţările vecine. Este un avertisment să nu reaprindem şi noi din nou problema fiscală.

Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR

• Atacul speculativ presupune vânzarea masivă a unui activ. În octombrie 2008 a fost vorba de un atac speculativ, plecând de la mai multe criterii de evaluare, cum ar fi rata de depreciere pe un interval de câteva zile, valoarea vânzărilor din partea BNR şi nivelul ratelor dobânzilor;

• Nu pot să spun dacă o bancă a fost sau nu vinovată. În mod cert speculatorii au fost nerezidenţi. Nu cred că avea forţă cineva din interior să facă asta. Atacul speculativ nu a fost din interior. Dar între interior şi exterior există transmisia, iar asta s-a făcut prin băncile din România, nu se poate altfel;

• Tehnicile folosite în lucrare urmăresc mai degrabă să explice natura operaţiunior din octombrie, dacă a existat un atac speculativ, raţiunile intervenţiei băncii centrale şi urmările acesteia;

• Intervenţia BNR a fost un succes şi a evitat propagarea panicii pe piaţa internă; odată ce scapi lucrurile de sub control, panica poate să ducă la multe lucruri rele;

• Managementul lichidităţii este o funcţie importantă, poate cea mai importantă. Nu se derobează nimeni de ea;

• O parte dintre capitalurile străine şi-au reluat apetitul pentru România, exercitând presiuni de apreciere a leului. Rămâne de văzut dacă apetitul este pentru o mâncare frugală sau pentru lunch;

• Creşterea economică în România depinde de capitalurile străine. Dar există şi consecinţe concretizate într-o apreciere prea mare a monedei naţionale. Apare un exces de lichiditate şi trebuie să faci un management activ;

• BNR încearcă să îndeplinească funcţia de lichiditate cât mai bine, nu se declară confortabilă cu un anumit nivel al cursului;

• Putem extinde definiţia atacului speculativ astfel încât să spunem că poate să existe o strategie şi să apreciezi leul în scopul unor profituri ca după aceea să-l depreciezi în scopul unor profituri. Dar cineva trebuie să se joace cu tine ca şoarecele cu pisica: mai întâi să te aprecieze şi apoi să te deprecieze, ca să marcheze nişte câştiguri. Eu nu spun că dacă nu ar fi o coordonare foarte bună, nu s-ar putea face şi având în vedere că o bancă centrală e întotdeauna foarte mică în raport cu o piaţă. Dar nu am nicio bază să spun că este aşa.