Ce lasă în urmă Ioan Botiş şi cine ar putea prelua Ministerul Muncii

La conducerea ministerului ar putea veni Raluca Turcan, vice­pre­şedinte PD-L, Claudia Bo­ghi­cevici, vicepreşedinte în Comisia de muncă din Camera Deputaţilor, Marian Sârbu, preşedinte UNPR sau Gheorghe Barbu, secretar general al Camerei Deputaţilor, ultimii doi deţinând anterior funcţia de ministru al muncii.
Cu un mandat de mai puţin de opt luni, ministrul Ioan-Nelu Botiş a avut una dintre cele mai grele misiuni la conducerea Ministerului Muncii. Codul muncii este de departe cel mai mare proiect legislativ la care acesta a contribuit şi pe care pre­şedintele Traian Băsescu l-a promulgat.

"Ministrul Botiş a fost trimis ca să ţină piept sindicatelor, în urma măsurilor de austeritate apli­cate şi în urma vizitelor oficialilor de la FMI: a fost un fel de fundaş la un joc de rugby. Şi şi-a în­deplinit misiunea, pentru că în man­datul său a fost pro­mulgat noul Cod al muncii, care în opinia mea este un amestec de populsim şi conservatorism care nu va duce la nimic bun, pentru că în continuare forţa de muncă este suprataxată în România", a spus Stelian Tănase, analist politic şi profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii din Bu­cu­reşti.

Dacă în primele luni de mandat Botiş s-a remarcat mai mult printr-un ano­nimat autoimpus, la finele anului trecut Botiş a fost cel care a semnat ordonanţa de modificare a modalităţii de calcul pentru indemnizaţiile de creştere a copilului. De asemenea, în aceeaşi perioadă, el a fost responsabil şi de noua lege a salarizării, care nu a readus salariile bugetarilor la valoarea de dinaintea scăderii cu 25% (în iulie 2010), ci le-a crescut cu numai 15%. De departe însă, de numele lui Botiş se leagă asumarea pe noul proiect de modificare a Codului muncii, una din cele mai controversate legi din ultimii ani şi care va intra in vigoare începând cu luna viitoare. Pe durata mandatului său au fost foarte multe proteste ale sindicaliştilor.

Ministrul Botiş a plătit pentru că, odată numit ministru, nu şi-a aranjat situaţiile personale, incompatibile cu funcţia deţinută. Pe de altă parte, demisia sa ( el susţine că e o demisie de onoare) a venit într-un context în care autorităţile nu au ajuns încă la concluzia că era implicat într-un conflict de interese, iar foarte puţini dintre miniştrii implicaţi în astfel de situaţii au plătit cu demisia greşeli de natură similară. Scandalul a izbucnit luni-seară după ce ministrul a recunoscut într-o emisiune televizată că soţia sa lucrează în cadrul unui ONG din Bistriţa care funcţionează în casa lui şi care dezvoltă un program declarat eligibil pentru finanţare (500.000 de euro) prin POSDRU - program aflat în gestiunea Ministerului Muncii pe care îl conduce. El este investigat de Agenţia Naţională de Integritate şi de Departamentul de Luptă Antifraudă.

"Şi-a calculat demisia corect din punct de vedere politic, pentru că dacă mai tergiversa două săptă­mâni, ar fi fost knock-out. Botiş a fost un fel de hoţ mai puţin pri­ceput, pentru că afacerile cu banii publici au devenit un fel de obicei pentru cei care ajung în funcţii înalte, însă alţii ştiu să se ascundă mai bine în hârtii. Dacă nu era presiunea presei, Botiş nu mai ajungea în această situaţie", a adăugat Tănase, care crede că noul ministru al muncii va proveni fie de la o filială judeţeană a PD-L, fie din partea UNPR (prin persoana lui Marian Sârbu, care a mai deţinut anterior mandatul de ministru al muncii).

Cazul lui Botiş readuce în atenţie scandalul provocat de Hildegard Puwak, cea care a trebuit să demisioneze din funcţia de ministru al inte­grării europene în 2003 (pe vremea guvernului Năs­tase), în urma unei investigaţii realizate de jurnalişti. Iosif Mihai Puwak, soţul său, a fost condamnat în 2009 la doi ani şi jumătate de închisoare cu suspendare pentru deturnare de fonduri europene. Decizia a venit după ce, în 2003, PNA (devenit DNA) anunţa că s-a sesizat din oficiu, ca urmare a informaţiilor din mass-media în legătură cu modul în care a fost dobândită şi folosită suma de 150.000 de euro, în cadrul programului "Leonardo da Vinci", de mai multe firme ale soţului fostului ministru al integrării europene, Hildegard Puwak.

Şi fiul fostului ministru a fost condamnat la închisoare pentru trei ani, cu suspendare. Ei au accesat fonduri europene în vreme ce Hildegard Puwak era ministru, susţinând că trimit români la specializare în Germania. Firma care urma să facă aceste specializări aparţinea unor prieteni de familie şi, deşi au luat banii, nu au trimis oameni la spe­cializări.



Ioan-Nelu Botiş

3 septembrie 2010 - 20 aprilie 2011: ministru al muncii
2008 - septembrie 2010: Ales deputat în circumscripţia electorală nr.6 Bistriţa- Năsăud, colegiul uninominal nr.1, formaţiunea Partidul Democrat - Liberal
Face parte din Grupul parlamentar al Partidului Democrat-Liberal
Vicepreşedinte la Comisia pentru muncă şi protecţie socială
Secretar - Grupul parlamentar de prietenie cu Africa de Sud
1991 - 1992: inginer, Combinatul de Utilaj Greu, Cluj-Napoca
1992 - 2000: SC Ateliere Botiş S.R.L.
2001 - 2004: viceprimar Bistriţa
2004 - 2008: director executiv AJOFM B-N
2007: studii postuniversitare, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca
2007: doctorand, inginerie industrială
2006: masterat în studii europene, Universitatea Babeş-Bolyai
1991: diploma de inginer, Politehnica Cluj-Napoca


Cine a mai demisionat în urma acuzaţiilor de corupţie

• Un singur ministru din Guvernul Boc (în diferitele sale compoziţii) a mai demisionat în urma unor scandaluri de corupţie. Este vorba despre ministrul tineretului şi sportului Monica Iacob Ritzy care a demisionat în 2009 după e a fost acuzată de procurori de abuz şi uz de fals. Ministerul său a a cheltuit nejustificat aproape 800.000 de euro pentru organizarea zilei de 2 Mai 2009.

• În mandatul guvernului liberal (2005-2008) mai mulţi miniştri implicaţi în scandaluri de corupţie au demisionat în urma acestora.

• Decebal-Traian Remeş, ministrul agriculturii, a demisionat în 2007 după ce a fost acuzat alături de un alt fost ministru (Avram Mureşan) de luare de mită pentru favorizarea unei firme la licitaţie.

• Ministrul justiţiei Tudor Chiuariu a demisionat tot în 2007 după ce procurorii au cerut mandat preşedintelui Traian Băsescu pentru cercetarea sa în dosarul Poşta. Alături de un alt fost ministru, Zsolt Nagy (ministru al comunicaţiilor, revocat din funcţie de Traian Băsescu), Chiuariu a fost trims în 2009 în judecată în "dosarul Poşta" o afacere în care statul ar fi fost păgubit cu opt mil. euro în urma unei asocieri între Poşta Română şi o firmă privată pentru un teren din Calea Victoriei.

• Alţi doi miniştri, Codruţ Şereş, (ministrul economiei) şi Iulius Vinkler (ministrul comunicaţiilor) au fost acuzaţi de procurori de corupţie în cazul unor privatizări din energie. Şereş a demisionat odată cu ieşirea PC de la guvernare în 2006. Iulian Anghel

Potenţiali candidaţi


Raluca Turcan
35 de ani
vicepreşedinte al PD-L

2004 - prezent: deputat în Parlamentul României
2001 - 2006: cadru didactic asociat, Universitatea Transilvania Braşov, Universitatea Româno-Germană Sibiu
1999 - 2000: consultant Relaţii Publice, Tofan Grup
2006: Universitatea Transilvania Braşov, doctorand Marketing Politic
2006: SNSPA Bucureşti - master în Comunicare şi Relaţii Publice
1999: ASE Bucureşti, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, diplomă în economie
1996 - 1999: Institutul Puskin, Moscova, Rusia, diplomă în rusă comercială


Claudia Boghicevici
35 de ani
vicepreşedinte în Comisia de muncă din Camera Deputaţilor (PD-L)

Septembrie 2010 - prezent: vicepreşedinte al Comisiei de muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor
2007-2009: lector universitar, Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" Arad, specializarea asistenţă socială
1995 - 2008: diverse funcţii în Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului Arad
2007- prezent: Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" Arad, Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Politice şi Administrative - "Cunoştinţe despre administraţia publică şi ştiinţe politice"
2004-2008: Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de Ştiinţe Economice - doctorand în "Finanţarea externă a serviciilor publice specializate pe protecţia copilului"


Marian Sârbu
53 de ani
vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (UNPR)

Decembrie 2008 - octombrie 2009: ministrul muncii
2004-2008: deputat, preşedinte al Comisiei de validare, vicepreşedinte al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială
2003-2004: deputat, ministru delegat pentru relaţia cu partenerii sociali
2000-2003: deputat, ministrul muncii şi protecţiei sociale
1996-2000: deputat, vicepreşedinte comisia pentru muncă şi protecţie socială
1994-1996: secretar de stat ministerul muncii şi protecţiei sociale
1992-1994: vicepreşedinte al CNSLR Frăţia
1990-1994: preşedinte al Federaţiei Sindicatelor Libere din Industria Lemnului
2006: Doctor în management
Are studii militare


Nicolae Ivăşchescu
43 de ani
ministru interimar în Ministerul Muncii

Mai 2010 - prezent: secretar de stat, Ministerul Muncii
2009 - mai 2010: director general, Image Construct
2001-2009: director general, Real Leasing IFN
1992-2001: director general, Ivy Company
2008: doctorat în ştiinţe militare, Universitatea Naţională de Apărare "Carol I"
2008: masterat, securitate şi apărare naţională, Universitatea Naţională de Apărare "Carol I"
2005: Colegiul Superior de Siguranţă Naţională din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii, specializare în siguranţă naţională
2004: Universitatea Naţională de Apărare, specializare conducere strategică în domeniul securităţii naţionale
2001: Facultatea de inginerie şi management agroturistic, Universitatea Bioterra