Avocaţii: un cod social era absolut necesar

PSD şi PNL au atacat la Curtea Consti­tuţio­nală (CCR) Codul social - cel de-al doilea ma­re pro­iect adoptat de Guvern în această pri­mă­vară - pe considerentul că încalcă dreptul la aso­­ciere şi la grevă prevăzute de Constituţie, iar desfiinţarea contractelor colective de mun­că la nivel naţional îngrădeşte libertatea sin­dicală.

Avocaţii spun însă că un cod social era absolut necesar. Codul social desfiinţează contractele colective de muncă la nivel naţional, men­ţi­nân­du-le la nivel "micro": "Contractele co­lective de muncă se pot negocia la nivel de unităţi, grupuri de unităţi şi sectoare de activitate". "Aceste prevederi sunt de natură să aducă atingeri grave dreptului la negociere co­lectivă", spune sesizarea către CCR. Codul social legi­ferează că negocierea colectivă este obligatorie numai la nivel de unitate, cu excepţia cazului în care unitatea are mai puţin de 21 de angajaţi, lucru considerat neconstituţional de opoziţie, care susţine că se încalcă astfel dreptul consti­tuţional de a negocia la nivel de ţară. Premierul Emil Boc a susţinut că eli­minarea contractelor colective la nivel naţional este obligatorie pentru că nego­cierea acestora generează dezechilibre econo­mice în cascadă, distorsionează principiul negocierii voluntare şi introduce obligaţii care depăşesc posibili­tăţile bugetare ale unităţilor.

Ioan Dumitraşcu, avocatul specializat în dreptul muncii, parte­ner al casei de avo­catură Peli Filip, afir­mă că un cod social era necesar pentru că introduce clarificări în situaţii care erau tratate diferit: "Subiectul dialogului social, al negocierilor colective, al sindicatelor şi patronatelor este la acest moment regle­mentat într-un mod divers într-o colecţie de legi care au generat disfuncţio­nalităţi".

"În ceea ce priveste disfuncţionalitatile menţionate aş mentiona în primul rând criteriile dupa care un actor social, patronat sau sindicat, dobândeşte reprezentativitate. Reprezentativitatea conferă în principal dreptul de a negocia un contract colectiv de muncă. La acest moment reprezentativitatea a ajuns să se dobândească în principal prin afiliere la o organizaţie reprezentativă la un nivel superior, chiar dacă organizaţia care se afiliază nu îndeplineşte de fapt criteriile numerice necesare în mod normal pentru a participa la negocieri colective. De exemplu, un sindicat se poate afilia la o federaţie sindicală reprezentativă la nivelul ramurii sale şi va putea astfel să participe la negocierea contractului colectiv de muncă de la unitate deşi numărul membrilor săi reprezintă mai puţin de o treime din numărul total al angajaţilor din acea societate. În contextul crizei economice s-a abuzat de acest drept şi aş spune deci că s-a ajuns să fie multe organizaţii reprezentative, dar puţine legitime în sensul larg al cuvântului. Consecinţele sunt multiple, de multe ori dialogul social fiind impiedicat nu de viziunile contrare dintre sindicate şi patronat, ci de luptele dintre sindicatele sau patronatele aflate de aceeasi parte a mesei", spune Dumitraşcu.