Energie pentru 25 de ani: cele mai importante elemente cuprinse în Strategia Energetică pentru 2011-2035

Documentul este în discuţii de mai bine de un an de zile, în contextul în care vechea Strategie Ener­getică 2007-2020 a trebuit rev­izuită, criza dând peste cap mai multe calcule privind consumul. Concomitent, ideile privind reorganizarea sistemului energetic s-au schimbat de la o guvernare la alta.

În prezent, documentul se află în dez­batere publică, dar reprezentanţii Mi­nis­terului Economiei nu au putut preciza cât vor dura aceste dezbateri. Problema este că la fel ca în cazul strategiei anterioare, nici documentul de faţă nu arată măsuri concrete prin care pot fi atrase investiţiile, care va fi politica statului în ceea ce pri­veşte reorganizarea sectorului minier, politica de privatizări sau listări la bursă, măsurile propuse fiind mai degrabă generale.

Totodată, proiecte majore precum Nabucco, AGRI sau cablul submarin România - Turcia nici măcar nu sunt menţionate, iar cei doi giganţi energetici Electra şi Hidro­ener­getica sunt doar amintiţi, deşi proiectul nu se mai poate realiza anul acesta.

Mai mult, deşi documentul ar fi trebuit să arate cu precădere măsurile care se vor lua în următorii 25 de ani pentru dezvol­tarea sectorului, cele circa 40 de pagini de strategie energetică arată mai mult defi­cienţele, riscurile şi vulnerabilităţile unui sistem care a fost "neglijat" în ultimii 20 de ani.

"Cred că în acest moment nu sunt toate piesele necesare pentru a fi făcută o strategie completă. În primul rând, nu ştim acum ce se va întâmpla cu reorganizarea sectorului, dacă se fac sau nu cele două com­panii, iar din acest fapt vin o serie în­treagă de incertitudini. Dacă se fac, pro­babil vor putea atrage banii necesari, dacă nu, termocentralele au nevoie de investiţii majore de care nu au cum să facă rost. Mai mult, investitorii străini nu vor investi în ele dacă piaţa nu se dere­glementează", spune Robert Ghelasi, directorul departa­mentului de energie din cadrul firmei de consultanţă Capital Partners.

Printre cele mai importante idei care se pot desprinde din strategie se numără faptul că România va rămâne în conti­nuare dependentă de importurile de energie primară. Lignitul va avea un rol extrem de important în următorii 20-40 de ani în producerea de energie electrică, în contextul în care petrolul şi gazele se vor epuiza în următorii 15 ani.

"La nivelul orizontului analizat, Ro­mânia va rămâne dependentă de impor­turile de energie primară. Gradul de de­pen­denţă va depinde de descoperirea de noi resurse exploatabile, de gradul de inte­grare a surselor regenerabile de energie şi de succesul măsurilor de creştere a efi­cienţei energetice", se arată în documentul menţionat. În prezent, Ro­mâ­nia importă circa jumătate din necesarul de petrol şi o treime din necesarul de gaze, dar este un exportator net de energie electrică.

O altă problemă a sistemului energetic este faptul că cea mai mare parte a grupurilor energetice au durata de viaţă depăşită.

"Totalul investiţiilor pentru instalarea noilor capacităţi de producerea a energiei electrice necesare în perioada 2011-2035 de circa 14.800 MW este de 30-40 de mi­liarde de euro", se mai arată în document fără a se preciza însă cum ar trebui atrase aceste fonduri. Totuşi, energia nucleară devine "cea mai eficientă soluţie pentru pro­du­cerea energiei electrice".

Astfel, până în anul 2030, România ar mai trebui să aibă încă două reactoare noi la centrala de la Cernavodă şi încă o centrală nucleară nouă. În total ar fi vorba despre 4.600 MW, echivalentul a mai bine de 6 reactoare ale centralei de la Cer­navodă, de trei ori mai mult faţă de ceea ce funcţionează în prezent în România.

Totodată, dincolo de energie con­venţională, un alt sector în care sunt aş­tep­tate investiţii majore este energia verde.

"Pentru realizarea capacităţilor de valorificare a surselor regenerabile de energie, circa 5.500 MW în perioada 2011-2035, se estimează un necesar de investiţii de circa 9 miliarde de euro, din care circa 7 miliarde de euro până în 2020", se mai arată în Strategia Energetică 2011-2035.

În tot acest context măsurile propuse de către Ministerul Economiei pentru realizarea obiectivelor de investiţii noi nu sunt foarte concrete. Printre ele se numără îmbunătăţirea cadrului institu­ţional şi legislativ, îmbunătăţirea politicii de preţuri pentru combustibili, energie termică şi energie electrică sau atragerea şi asi­gu­ra­rea stabilităţii forţei de muncă specializate.

Tot pe lista de măsuri se numără în­chiderea exploatărilor de huilă care ge­nerează pierderi sau atragerea capi­talului străin pentru realizarea proiectelor nece­sare.

"Statul va păstra pachetul de control asupra principalelor unităţi de producere a energiei electrice, totalizând o putere instalată suficientă pentru a putea asigura siguranţa energetică a ţării, rezultând companii puternice la nivel regional", se mai arată în document. Potrivit sursei citate se vor regrupa unităţile de producţie pentru realizarea unor companii viabile pe plan intern şi regional, fiind dat exemplul Electra şi Hidroenergetica, firme care trebuia să devină operaţionale anul trecut şi care practic nu mai au şanse de realizare anul acesta.

O altă măsură expusă în document, tot în scopul obţinerii unor companii pu­ternice, este fuzionarea producătorilor interni de cărbune cu centralele electrice.

Starea actuală

• Dependenţa de importuri de energie primară a crescut continuu în ultimul deceniu, de la 21,5% în 1999 la 27,2% în 2008 cu un maxim de 31,9% în 2007.

• Lignitul reprezintă singura resursă internă de energie primară care poate contribui la producerea de energie electrică pentru încă circa 50 de ani. Petrolul şi gazele se termină în 15 ani.

• 80% din termocentrale şi-au depăşit durata de viaţă.

• 31% din hidrocentrale au durata de viaţă depăşită.

• 65% din reţelele electrice de distribuţie a energiei sunt într-un grad avansat de uzură. 69% din lungimea sistemului de transport al gazelor este depăşită.

• Companiile miniere şi energetice cu capital de stat au performanţe sub potenţial.

• Necesarul de investiţii pentru înlocuirea centralelor vechi se ridică la 30-40 de miliarde de euro până în 2035.

• Multe termocentrale nu respectă normele de mediu şi riscă închiderea.

• Sursele de finanţare sunt la un nivel foarte scăzut comparativ cu necesarul de investiţii.

• 55% din unităţile de producţie a energiei instalate în prezent trebuie retrase din funcţiune până în 2035.

Strategia de viitor

• Diversificarea surselor de aprovizionare cu uraniu şi prin importuri sau concesionarea de zăcăminte uranifere în afara României.

• Promovarea energiei din surse regenerabile.

• Implementarea pe bursa de energie OPCOM a unor contracte cu livrare pe termen mediu şi lung. În prezent se pot încheia contracte doar pe un an.

• Fuzionarea producătorilor interni de cărbune cu centralele electrice în vederea accesului la pieţele financiare.

• Montarea în perioada 2016-2030 a circa 3.400-4.600 MW în centrale nucleare prin construirea a încă două reactoare noi la Cernavodă şi a celei de-a doua centrale nucleare.

• Amenajarea potenţialului hidroenergetic până la 67% în 2035 de la 54% în prezent prin punerea în funcţiune a 1.400 MW.

• Închiderea exploatărilor pe huilă care generează pierderi.

• Atragerea capitalului străin şi autohton pentru realizarea proiectelor necesare.

• Regruparea unităţilor de producere pentru a realiza companii viabile pe plan intern şi regional, Electra şi Hidroenergetica.

• Statul va păstra pachetul de control asupra principalelor unităţi de producere a energiei electrice.

Sursa: Strategia Energetică 2011-2035