Topul celor mai „scumpe“ acţiuni de pe Bursă
Deşi o acţiune SIF Oltenia (SIF5) este cotată în prezent la circa 1,57 de lei, adică la preţul unei pâini, suma minimă pe care un investitor o poate plasa în acţiuni SIF5 se ridică la aproape 800 de lei.
Cum se explică acest paradox?
Acţiunile listate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) se tranzacţionează în blocuri sau pachete de acţiuni minime, care variază de la o acţiune la alta. Blocul de tranzacţionare minim în cazul celor mai multe companii listate este de 500 de acţiuni. Astfel, un investitor nu poate cumpăra la o tranzacţie mai puţin de 500 de acţiuni la SIF Oltenia sau la celelalte SIF-uri. Acelaşi bloc minim se aplică şi în cazul Băncii Transilvania (TLV), al Petrom (SNP), al Broker Cluj (BRK) sau al Biofarm Bucureşti (BIO).
Orice tranzacţie cu aceste acţiuni pe piaţa "regular", adică pe piaţa unde acestea se cotează oficial, trebuie să cuprindă un număr de acţiuni care să fie multiplu al blocului minim de tranzacţionare (în acest caz 500, 1.000, 1.500 de acţiuni şi aşa mai departe).
Pe Bursă se pot tranzacţiona şi pachete mai mici decât blocul minim, însă tranzacţiile se realizează pe segmentul "odd lot", unde preţurile sunt de regulă mai mici decât pe piaţa "regular", iar în general pentru investitori nu este posibil decât să vândă pe acest segment, nu şi să cumpere.
Prin excepţie, Bursa de Valori poate stabili ca blocul minim de acţiuni tranzacţionate pe piaţa "regular" în cazul unui emitent să fie mai mic, în funcţie de preţul acţiunii, pentru a face ca acestea să fie mai accesibile pentru investitori. Din acest motiv, blocul minim pentru acţiunile Transgaz, de exemplu, este de o acţiune, având în vedere că preţul unei singure acţiuni este foarte mare. Dacă blocul minim în cazul Transgaz ar fi de 500 de acţiuni, ca la SIF-uri, atunci investiţia minimă ar urca la peste 130.000 de lei, sumă pe care puţini investitori şi-ar putea-o permite.
Şi în cazul acţiunilor BVB blocul de tranzacţionare minim este de o acţiune. Astfel, deşi preţul unei acţiuni BVB este printre cele mai mari de pe piaţă, de circa 42 de lei (echivalentul a patru pachete de ţigări), valoarea minimă a unei investiţii în acţiuni BVB este printre cele mai mici de pe Bursă.
Alte excepţii sunt Transelectrica (TEL) şi BRD, care se tranzacţionează în blocuri minime de câte 10 acţiuni, în timp ce la Alro (ALR) blocul minim este de 100 de acţiuni. Astfel, investiţia minimă în acţiuni BRD este de 147 de lei, la un preţ al acţiunii de 14,7 lei, în timp ce la Alro este de 402 lei, la un preţ de 4,02 lei.
Şi titlurile Fondului Proprietatea (FP) se tranzacţionează în blocuri de minimum 100, deşi preţul acţiunii FP este de circa 0,58 lei, de trei ori mai mic decât la SIF Oltenia. Astfel, investiţia minimă pentru achiziţia de acţiuni FP este de 58 de lei, de 13 ori mai mică decât în cazul SIF5 şi de 5 ori mai mică decât pentru acţiunile Antibiotice Iaşi (ATB), al căror preţ este foarte apropiat pe Bursă de cel al FP.
Bursa poate revizui la anumite intervale de timp blocul minim de acţiuni în cazul unor emitenţi, dacă preţul de tranzacţionare variază foarte mult pe Bursă, sau dacă societatea realizează consolidări ale valorii nominale a acţiunilor (din mai multe acţiuni cu o valoare mai mică face una singură cu o valoare mai mare), pentru ca suma minimă de investit să nu devină inaccesibilă pentru cei mai mulţi dintre investitori.
Astfel, dacă preţul acţiunilor SIF5, de exemplu, ar ajunge la
15 lei, Bursa ar putea decide reducerea blocului minim de
tranzacţionare, pentru că investiţia minimă ar urca la 7.500 de
lei (cam cât salariul pe o lună al preşedintelui României).
Cele mai "scumpe"
Acţiunile pentru care investitorii trebuie să aloce în prezent cea mai mare sumă de bani pentru o achiziţie minimă sunt în prezent cele ale producătorului de maşini şi echipamente pentru construcţii Comelf Bistriţa (CMF), pentru care investiţia minimă este de 1.300 de lei (317 euro), adică circa două salarii minime pe economie.
Acţiunile companiei de servicii petroliere Energopetrol Câmpina (ENP) sunt pe locul al doilea în top, cu o investiţie minimă de aproape 800 de lei.
Spre deosebire de SIF-uri, aceste două companii au capitalizări mult mai mici şi o lichiditate redusă pe Bursă, în condiţiile în care numărul de tranzacţii este mic.
Fiecare dintre aceste companii a avut un rulaj de circa 30.000 de lei de la începutul anului, interesul redus putând fi explicat, într-o oarecare măsură, şi prin valoarea ridicată a investiţiei necesare.
Pe piaţa RASDAQ, cele mai "scumpe" acţiuni aparţin
producătorului de utilaje petroliere UPET Târgovişte, cu o
investiţie minimă de 1.050 de lei, urmate de titlurile Unirea
Shopping Center (SCDM) şi de cele ale producătorului de cabluri
electrice Iproeb Bistriţa (IPRU), cu investiţii de peste 800 de
lei.
Cele mai "ieftine"
La polul opus, cele mai "ieftine" acţiuni de pe Bursă sunt în prezent titlurile producătorului de îngrăşăminte chimice Amonil Slobozia (AMO), cu o investiţie minimă de 7,4 lei.
Deşi se tranzacţionează în blocuri de minimum 500, titlurile Amonil au de departe cel mai mic preţ, de 0,0147 lei, de 48 de ori mai mic decât cotaţia Azomureş Târgu Mureş (AZO), celălalt producător de îngrăşăminte listat la Bursă.
Titlurile companiei de construcţii Concefa Sibiu (COFI) şi cele ale producătorului de profile din aluminiu Alumil Rom industry (ALU) nu necesită nici ele investiţii mai mari decât preţul unei shaorma (circa 14 lei).
Pe RASDAQ e şi mai puţin costisitor să devii acţionar într-o companie.
De exemplu, cu 1 leu (preţul unei pâini) un investitor poate cumpăra câte o acţiune la compania de transporturi Bat Mediaş (BAME) şi la producătorul de transformatoare electrice Retrasib Sibiu (RTRA), controlat de familia Buzoianu, iar cu încă 0,6 lei poate deveni acţionar şi la compania de construcţii Comnord Bucureşti (COSC) a lui Sorin Creţeanu.
Care ar fi avantajele unor astfel de investiţii? Din punctul de vedere financiar, cu siguranţă foarte mici. Acţiunea Comnord ar trebui să se tripleze pentru ca investitorul care a cumpărat-o să câştige 1,2 lei (adică bani de-o pâine).
În schimb, acea acţiune dă dreptul posesorului să participe la Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA), să adreseze întrebări Consiliului de Administraţie cu privire la rezultatele financiare şi chiar să participe la luarea deciziilor, chiar dacă o acţiune nu-i conferă o influenţă prea mare.