Opinie Dan Luca, Euractiv: Reprezentarea businessului românesc la Bruxelles

Bruxelles a devenit capitala de facto a Uniunii Europene, fără o reală decizie în acest sens. Bruxellesul a dezvoltat de ani de zile o adevărată comunitate a actorilor europeni, peste 100.000 de oameni, dintre care doar 50% lucrează în cadrul instituţiilor comunitare. E aproape imposibil de schimbat capitala europeană, iar dacă s-ar merge în această direcţie, costurile sunt greu de justificat.

Printre cele circa 400 multinaţionale care au birou permanent la Bruxelles se află doar câteva nume româneşti - Petrom, Siveco, Asesoft şi Dacia (ultimii beneficiind însă de asocierea cu Renault şi Nissan). Aici se lucrează, aşa cum zic experţii, la ceva care va avea impact doar în 5 ani pentru afacerile companiei pe care o reprezintă. Asta este munca celor din Bruxelles. Pentru a deschide "ceva la Bruxelles" e nevoie de aprobarea Consiliului de Administraţie al corporaţiei, în special a bugetului pentru această "acţiune". Stabilirea obiectivelor şi căutarea oamenilor potriviţi pentru implementarea celor propuse sunt apoi paşii de urmat.

Într-o conversaţie avută recent cu profesorul olandez Rinus van Schendelen, autorul cărţii "Machiavelli in Brussels - The Arts of lobbying the EU", acesta explica abordarea ţărilor venite în Uniunea Europeană după 2004. În conduita lobby-ului la nivel comunitar, cele 12 ţări au multe în comun. În primul rând ţările care şi-au recâştigat independenţa faţă de ocupaţia străină au un caracter ambivalent faţă de europenizare ("acum Bruxelles în locul Moscovei").

Atât cetăţenii, cât şi politicienii, îşi exprimă mult mai frecvent preferinţa către subsidiaritate decât pentru legi europene, sau chiar, desigur cu excepţia subvenţiilor, preferă suveranitatea în locul subsidiarităţii. În al doilea rând, peisajul de afaceri al acestor ţări este foarte uniform (aproape nici o mare companie) şi guvernele descentralizate sunt în perioada de adolescenţă, majoritatea grupurilor de interese de acasă sunt dependente masiv de capitalul lor domestic.

La nivel european, în al treilea rând, Guvernul central se focalizează pe Consiliu şi pe PR-ul de Bruxelles, având încă prea puţine persoane în interiorul Comisiei, experţi în comitete şi comitologie. Doar în dosarele care cad sub incidenţa votului unanim în Consiliu poate această dependenţă să ducă la obstrucţionarea procesului de decizie. A patra fizionomie provine din cauza instabilităţii politicilor de acasă. Poziţiile politice la nivelul Consiliului sunt în multe cazuri instabile, deoarece miniştrii vin şi pleacă, iar opiniile politice îi urmează.

În 2009 am făcut parte din echipa de cercetare într-un proiect prin care încercam să identificăm şi numărul de persoane pe care îi angajează multinaţionalele la Bruxelles. Din cele 400 de entităţi, 10% au peste 10 persoane la Bruxelles. Doar Microsoft, de pildă, angajează 60 de oameni. 18% dintre multinaţionale au un staff între 6 şi 10 persoane, iar cifra favorabilă este situată între 2 şi 5, pentru 55%. Întâlnim şi companii care apelează la serviciile unei singure persoane (7%), sau chiar sub echivalentul unui om (9%). Printr-un exerciţiu matematic simplu obţinem aproape 2.000 de persoane la Bruxelles care monitorizează iniţiativele legislative comunitare, analizează impactul acestora asupra brandului pe care îl reprezintă, informează sediul central european sau internaţional şi elaborează strategii de lobby pentru apărarea interesului corporaţiei. Toate într-un context de Bruxelles european, un oraş în care prezenţa fizică este necesară datorită reţelelor informale pe care le găzduieşte.

Tendinţele pieţei arată că există un potenţial în creştere a tot ceea ce numim reprezentare corporatistă în Bruxelles. Un recent studiu al PricewaterhouseCoopers calculează că în următorii 15 ani vor putea apărea circa 190 de companii multinaţionale noi cu capital majoritar românesc Ð cam tot atâtea câte vor fi create în Ungaria sau Ucraina, dar mai puţine decât cele care urmează să fie generate în Polonia (290) sau Rusia (930).

Dan LUCA este directorul Reţelei Europene EurActiv şi profesor la universităţi din Bruxelles şi Gorizia