Scotch/ de Alexandru Ciolan

Spre deosebire de sinonimele sale Scottish şi Scots, adjectivul Scotch este în engleza insulară un termen peiorativ. Singurele substantive pe care le poate însoţi fără a trezi mânia unui scoţian sunt cele care denumesc băuturi (Scotch whisky) sau mâncăruri (Scotch pie - "plăcintă scoţiană", Scotch eggs - "ouă scoţiene"). Şi totuşi, cu bună ştiinţă, Scotch a fost ales drept brand al firmei 3M.

La începutul anilor '20, când Richard Drew (1899-1980, foto 2) s-a angajat la 3M ca ajutor de laborant, firma nu producea decât glaspapir pentru atelierele auto. Moda deceniului nebun cerea ca automobilele să aibă caroseria în două culori (vezi foto 1), iar coşmarul vopsitorilor erau zonele de întâlnire (sau de separare) a celor două culori, care trebuia să fie strict delimitate, să nu intre una peste cealaltă. Pentru a obţine aceasta se acoperea cu bandă adezivă zona adiacentă corespunzătoare celeilalte culori, se aplica vopseaua şi, după îndepărtarea fâşiei de mascat (procedeul este folosit şi în zilele noastre), linia de demarcare a culorilor ar fi trebuit să fie clar trasată.

Banda folosită pe atunci fiind însă prea adezivă, de cele mai multe ori se dezlipea cu tot cu vopseaua de sub ea. Drew şi-a propus să rezolve problema, realizând o bandă care să poată fi îndepărtată cu uşurinţă. În 1925, după doi ani de cercetări în laboratorul de la 3M în care lucra, Drew a fost în măsură să prezinte o bandă de hârtie de 6 centimetri lăţime cu adeziv pe spate. Pentru a permite dezlipirea fără probleme, adezivul era aplicat doar pe marginile fâşiei de hârtie, nu şi pe mijloc. Legenda spune că la prima demonstraţie banda, prea puţin lipicioasă, s-ar fi desprins de pe caroserie, provocând mânia vopsitorului, care ar fi strigat la Drew: "Du banda asta înapoi la zgârciţii tăi de şefi scoţieni (Scotch) şi spune-le să pună mai mult adeziv".

Reacţia i-a plăcut atât de mult lui Drew, încât Scotch a devenit brandul sub care a fost comercializată de atunci banda adezivă.

Următorul pas spre ceea ce este astăzi banda de Scotch a fost făcut de Drew în 1930, când a realizat prima bandă adezivă transparentă (folosind drept suport noul produs al firmei Du Pont, celofanul). În anul lansării, vânzările de bandă Scotch s-au ridicat la 33 de dolari. Producătorii se gândeau că va fi folosită în bănci şi biblioteci la lipirea bancnotelor şi a paginilor de carte, dar văzând că salariaţii din aceste instituţii o foloseau în mult mai multe scopuri, s-a luat decizia de a o vinde publicului larg. Astfel a început cariera glorioasă a benzii adezive care, se spune, a fost în timpul Marii Crize o adevărată binecuvântare pentru gospodinele americane, nevoite să prelungească, prin lipire, viaţa obiectelor casnice. Şi brutarii şi măcelarii, care îşi livrau produsele în ambalaje impermeabile de celofan, au fost fericiţi că puteau închide ermetic, cu Scotch, pungile. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, armata americană a folosit banda adezivă pentru a securiza şi eticheta expedierile către front.

Astăzi, conform datelor oferite de firma producătoare, se comercializează 900 de varietăţi de bandă de Scotch, produse în peste 9 milioane de km anual, suficient pentru a ocoli Pământul de 235 de ori.

Richard Drew, decedat în 1980, nu a apucat să vadă rezultatele unui sondaj din 1985, care arăta că 46% dintre americani socot că viaţa lor ar fi fost mult mai complicată fără banda de Scotch.

Dar nu numai omul de rând poate conta pe banda adezivă ca să iasă din încurcătură, în situaţii de urgenţă se apelează la Scotch chiar şi la nivelul cel mai înalt: "Dom' colonel a lipit cu ciungă, scotch şi superglue covorul pe care urma să calce primul ministru" (Naţ. 1 X 98 p. 3). Apolitică, situată deasupra credinţei şi necredinţei, banda de Scotch este prima soluţie la care se gândesc nu doar serviciile de protecţie şi pază, ci şi lideri de partide din opoziţie, obligaţi de doctrina creştin-democrată la teatrale gesturi de evlavie: "Becali însuşi a participat la operaţiunea de lipire a crucifixului cu scotch, dar încercarea a eşuat. Aşa că a pornit pe holul hotelului, cerând să i se aducă ceva mai rezistent, eventual nişte cuie" (Ziarul de Iaşi 17 IV 06). Scotch-ul, cât ar fi el de scotch, nu e, totuşi, cui!

Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-română al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Fărâmiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi. Are un nepot.