Neasemuita viaţă a cuvintelor/ de Lucian Vasilescu

În anii ce au trecut de la 1989 s-au schimbat o mulţime de lucruri (unele în rău, altele în bine). S-a schimbat şi viaţa noastră, dar şi viaţa cuvintelor. Controlate şi ele de regimul comunist, cuvintele au rupt-o la fugă din ţarcul unde erau îngrămădite şi au apucat-o care încotro. Cele mai iuţi de picior s-au dovedit a fi cuvintele care locuiau odinioară în inscripţiile de pe uşile/ pereţii toaletelor publice.

Acestea au fugit atât de repede încât nu s-au mai oprit decât în noile ediţii ale dicţionarelor limbii române, în cărţile de literatură ale noilor generaţii de autori şi, fireşte, pe teritoriul libertăţii absolute - internetul. Cuvintele cu pricina sunt acum scandate la unison de galeriile echipelor de fotbal, punându-i la grea încercare pe cei care se ocupă de transmiterea în direct a meciurilor. Beneficiare ale libertăţii, la început în calitate de atribut al acesteia, aceste cuvinte au ajuns să se substituie libertăţii - ele au devenit libertatea însăşi. Cum sportul care le-a adoptat fără rezerve este fotbalul (autohton) ele se simt excelent pe stadioanele patriei, le priesc băile de mulţime.

Cum, de asemenea, mai toate celelalte discipline sportive nu le-au primit cu braţele deschise, pe locul fostului stadion 23 august, pe care se puteau desfăşura şi alte jocuri sportive şi competiţii de atletism, se construieşte acum o arenă ultramodernă, de 55.000 de locuri, dedicată exclusiv fotbalului. Curând, când va fi gata, noua incintă va răsuna de scandări care vor face, definitiv, gloria limbii române.