Cufundaţi în „râul de sticlă”/ de Stelian Ţurlea
Romanul scriitorului bulgar Emil Andreev Râul de sticlă *), lansat acum şi în traducere românească, după cele din engleză, germană, polonă, rusă, sârbă şi slovacă, a primit în 2005 Premiul Vick pentru cel mai bun roman bulgar, apoi Premiul cititorilor şi a fost ecranizat în 2010.
Fireşte, acţiunea romanului e ceva mai complicată, are pe alocuri aspect de roman poliţist, cu enigme şi personaje bine conturate. Din fericire, ceea ce părea la un moment dat să alunece spre o intrigă misticoidă, cu bogomili şi spiritism, se lămureşte, realitatea fiind numai cea pe care doreşti s-o priveşti şi s-o înţelegi. Enigma care părea de natură religioasă se clarifică spre final, când cititorul află că povestea care a stârnit nedumeririle cercetătorilor nu era decât una de iubire nefericită şi ură. Iar cititorul român devine şi mai interesat să afle că la înălţarea bisericii ale cărei fresce se refac acum au lucrat în urmă cu aproape două sute de ani cioplitori de piatră români care ridicaseră biserici brâncoveneşti şi ajunseseră fugari după revoluţia lui Tudor Vladimirescu de la 1821. De altfel, acestea nu sunt singurele referiri la români. Unul dintre eroi, scriitorul fascinat de antichităţi, care studiase o vreme în Franţa, îl cunoscuse pe Cioran, aflat la apusul vieţii, iar acesta îl îndemnase să-şi continue cercetările. Despre români, autorul bulgar mai spune că au un aer "specific arogant-îngăduitor". Alt erou, de astă dată din zilele noastre, unul dintre pictorii bisericii, ştie româneşte.
Romanul este un amestec plăcut de poveste şi reflecţii filosofice.
*) Emil Andreev - Râul de sticlă. Editura Humanitas, colecţia "Cartea de pe noptieră". Traducere din bulgară de Mariana Mangiulea.